BOR şi cheta neîncetată

De aproape două mii de ani Biserica a încercat să fie instituția care stă la baza tuturor decizilor. Timp de sute de ani a reușit, aducând în prin plan puterea dumnezeiască. Regii și împărații au post puși pe tron, conform tradiției, sub îndrumarea Vatican. Nimeni nu avea dreptul de a spune nu, altfel era pedepsit cu pedeapsa capitală.

Chiar dacă timpul a trecut, cruciadele moderne continuă, mai ales în timpul campaniilor electorale. Bugetul din acesta an aprobat de Guvern este primul care nu include donații către construirea Catedralei Mântuirii Neamului, iar imediat au începu să spună că sunt discriminați. Ok, de ce am nevoie de un loc în care să mai aud niște babe vorbind despre ce a făcut vecina de la etajul 3? De ce să mă duc într-un loc în care majoritatea persoanelor sar pe popă și mai au un pic și îl violează pentru a-l atinge pe omul lui Dumnezeu? Sincer, vreau spitale, vreau școli, vreau orice altceva în afară de niște clădiri care nu fac altceva decât să consume fonduri fără sens.

Mă chinui de peste zece ani să înțeleg care este rolul BOR în România. Am încercat să fiu un om credincios până am citit un pic despre ideea de credință normală, iar atunci am încălcat prima dogma a bisericii: „crede și nu cerceta”. Ușor, ușor am pus mâna pe BibORlie, Coran și Istoria marilor religii. Atunci mi-am dat seama ce înseamnă totul. Omul are nevoie de ceva superior pentru a fi mai ușor de supus.

Revenind la credința în masă și cum reușesc „oamenii Domnului” să facă absolut ce vor fără a avea repercursiuni din partea statului. Este mult mai ușor să câștigi un vot prin Biserică decât să o faci cu fapte reale. Popa spune, sateanul votează. Popa vrea, popa primește.

Suntem în secolul 21 și încă totul se învârte în jurul unor clădiri impozante cu trei turle și al unui cler care stă cu mâna întinsă la stat. Nimeni nu vrea să ofere ceva către oamenii care stau cu mâna întinsă (și aici mă refer la pensionarii care sunt nevoiți să iasă în stradă pentru că au pensia de 200 lei și a persoanelor cu handicap pe care nu îi acceptă nimeni la muncă), ei pur și simplu vor să primească, nimic mai mult.

Va urma.

Dad ...

Sunt peste 15 ani de cand sunt discutii despre o persoana importanta din viata mea care, din pacate, a trecut in lumea umberelor. Tatal meu a fost un militar ca profesie si asa a ramas pana in ultima secunda si a avut taria sa se intoarca din mortis i sa dea sfaturi.

Imi e dor de momentele in care imi povestea cum Mihai Viteazul castiga batalia de la Calugareni, sau cum Eliade a reusit sa facao istorie a religiilor . Era un om cu o statura. Eu sunt mic, eu sunt slab fata de cum era el.

Imi aduc aminte, acum vreo 12 ani fratele meu m-a intrebat daca mi-as fi dorit sa imi fie tata si raspunsul meu, ca un copil needucat, a fost ca “nimeni nu il poate inlocui pe tata” si am vazut o mandrie pe fata fratelui meu de nedescris. Suntem doi oameni care, intr-un fel sau altul ii semanam si ii multumim pentru mostenirea pe care ne-a lasat-o din pnct e vedere cultural si tot ce inseamna invatatura a familiei.

Am aproape 25 de ani, sunt un copil care sta si se gandeste ce osa faca in viitor si mereu ii vine in minte “ c ear face tata?”

                Tatal este tata si nimeni il poate inlocui

Solidaritate cu iz electoral

Cu ceva mai mult timp liber am avut ocazia sa rasfoiesc un pic presa online, atat cea locala, cat si cea nationala. In mod special mi-au atras atentia doua subiecte si anume mitingul de la Pitesti, unde s-au adunat o suta, doua de persoane sa ceara demisia directoarei DSP, iar al doilea a fost asa zisul protest din fata Teatrului National Bucuresti in semn de solidaritate cu Antena 3.Cele doua evenimente mi-au adus aminte de nevoia romanului de a iesi in strada si a cere diverse. Poate unii chiar stiau pentru ce au venit, dar majoritatea sunt pe langa subiect. 

Miting cu iz electoral la Pitesti

Sursa: epitesti,ro

Un asa zis miting de solidaritatea a avut loc astazi in Piata Vasile Milea intre orele 17.00 -18.00, unde peste o suta de persoane au cerut demiterea directoarei DSP Arges si a conducerii Spitalului de Pediatrie Pitesti. Protestatarii au scandat „Guvernul tehnocrat este grav… virusat!”, „Medici, respect, spitale, nu poveşti cu portocale!”, „Vrem să trăim, nu să murim!”, „Vrem să ştim adevărul: de ce ne mor copiii?” sau „Suntem alături de copiii din Argeş”. De asemenea, s-a strigat, printre altele, „Argeșul vrea adevărul!” și „Rușine, rușine!”.
Printr-un comunicat remis de Consiliul Judetean Arges, care nu are nici cea mai mica legatura cu cele doua institutii (acestea fiind in subordinea Institutiei Prefectului) se arata ca "reprezentanții protestatarilor au dorit să poarte un dialog cu conducerea administrativă a județului Argeș, astfel încât a avut loc o întâlnire cu Prefectul Județului Argeș, Mihai Oprescu, și Președintele Consiliului Județean Argeș, Florin Tecău."

Reprezentantii societatii civile nu au fost altii decat Lavinia Nastase impreuna cu sotul sau, cunoscuta bine in presa locala ca o persoana cu un limbaj extraordinar de colorat si cu o activitate destul de obscura in domeniul politic. Cel de-al treilea reprezentant a fost candidatul pentru Primaria Pitesti din partea PNTCD Arges, Gigi Dinescu.
Din scurta mea perioada in care am dat cu pixul la unele publicatii din Pitesti, am avut ocazia sa ii cunosc pe cei trei, Pe Lavinia Nastase am avut ghinionul sa o cunosc exact in timpul campaniei electorale din 2012, lucru care mi-a lasat un gust foarte amar. Pe Gigi Dinescu l-am cunoscut la primele conferinte de presa ale partidului pe care il conduce, lucruri prea interesante nereusind sa aud de la dansul. Cat din activitatea sa din cadrul Consiliului Local nu pot spune ca am ce sa laud.
Revenind la protestatarii de meserie din Pitesti, acestia sunt aceiasi inca din 2012 cand se cerea demisia fostului Presedinte Traian Basescu. La acel moment PSD Arges a scos in strada atat argeseni cat si oameni din alte judete.

In loc de galeti oamenii au primit promisiuni

Tot in comunicat remis de CJ Arges se mai arata ca la finalul intalnirii prefectul Mihai Oprescu a promis ca "toate cererile protestatarilor vor fi transmise, în cel mai scurt timp, Ministrului Sănătății, Patriciu Cadariu Achimaș, și Ministrului Afacerilor Interne, Petre Tobă". Nici Florin Tecau nu a stat departe de spectacolul electoral, venind si el cu propuneri si promisiuni. "De asemenea, președintele Florin Tecău a propus înființarea unei comisii de dialog social cu societatea civilă în domeniul sănătății și a declarat că în cadrul următoarei ședințe a Consiliului Județean Argeș Argeș va adopta o hotărâre privind acordarea unui sprijin financiar familiilor ai căror copii au fost răpuși de boală." se mai arata in comunicat.

Pensionarii antenisti la atac

Sursa: Vice.com

Al doilea eveniment pe ziua de astazi a fost mitingul in semn de solidaritate cu Antena 3, care a ramas fara sediu si automat fara loc de masacru al breslei de jurnalist. Dupa ce am citit mini-interviurile luate de redactorul de la Vice.com nu am stiut exact ce sa fac, sa rad sau sa plang?
Avand in casa pe mama care e trecuta bine de a doua tinerete, pot sa zic multumesc ca nu e "antenista. Un domn protestatar, trecut bine de 80 de ani declara senin ca in cazul desfiintarii Antenelor majoritatea protestatarilor vor fi ingropati la Universitate. Fain... Destul ca de fiecare data cand treceam pe acolo ma impiedicam de mumiile stravezii care urlau "Jos Basescu!" (care da, nu mai este presedinte de mai bine de un an), acum o sa ma impiedic si de pietre funerare.
Revedind la subiectul initial, pensionarii stransi intr-o asa zisa solidaritate, cer de prin 2012 demisii, cer exact ce aud la Antena 3. Acest pseudopost de stiri, o arma mediatica a partidelor ALDE si PSD, a reusit sa spele mintile pensionarilor cu atatea minciuni incat imi e greu sa cred ca o sa se mai poata face ceva pentru ei. Sincer, imi e mila de bucuresteni in momentul de fata pentru ca vor trebui sa suporte huiduielile si mumiile de la TNB.

Cadouri, batai si iubire de Valentine's Day

In fiecare an pe 14 februarie romanii sarbatoresc mioritica zi a indragostitilor. Chiar daca romanul e atat de iubitor, deseori cu furca, pliciul si tot tacamul, in aceasta mirifica zi se gandeste sa ii arate nevestei/prietenei/amantei cat de mult o iubeste si scoate din dulap parul ala bun si ii plesneste peste ochi cateva scatoalfe drept cadou. Da, stiu, era vorba de Vaslui.
Revenind pe taramul romanesc, barbatul, cu constiinta incarcata de atatea iesiri la bere cu baietii si stat la birou peste program, alearga prin toate magazinele si ii cumpara muierii cadouri. De la "aifoane" pana la cutii cu ciocolata. Asta in speranta ca purtatoarea de vagin nu va mai da din melita o zi, doua si va putea si el, ca tot omul, sa bea o bere linistit cu baietii butonand telecomanda nestingherit. Dar totusi, de ce e de cacat aceasta zi?

1. Love, love everywhere

Pe 14 februarie toata lumea isi aduce aminte cat de mult isi iubeste perechea si isi afirma sentimentele pe strada, in crasme in bude publice etc. Chiar e nevoie de o exprimare a dragostei intr-o anumita zi? Nu prea cred. Cine se iubeste, o face si gata.

2. Cadouri cu motiv

Sume exorbitante de bani sunt cheltuite cu acest prilej. Poate chiar mai mult decat de Craciun cand trebuie sa multumesti tot neamul tau si al ei. Partea mai nasoala, Facebook-ul se umple cu poze cu descrierea "youbyyy meu ma yubeeeshteeeee si mi-a cumparat acest dildou ca sa il simt aproape"

3. Prea multe casatorii

De Valentine's Day multe cupluri se duc in fata primarului sa isi jure dragoste eterna. Chiar daca aceste casatorii vor dura, un an, doi, zece la un moment dat o sa isi aduca aminte de aceasta zi ca momentul in care au dat cu subsemnatul la parnaia colectiva numita "casa" si acea "casa de piatra" va ajunge ceva bacovian cu o tenta emo.

Calomnia si jurnalismul

Timp de doi ani am dat cu pixul pe la diverse publicatii argesene, poate nu chiar atat de bine pe cat trebuia, dar am incercat pe cat se putea sa patrez macar o farama din deontologia jurnalismului. Nimeni nu este perfect, dar moralitatea si bunul simt trebuie sa primeze in momentul in care ai decis sa devii legatura dintre public si institutii.

Scriu acestea dupa ce am citit un articol postat pe un site de stiri (sau mai bine spus blog) unde un jurnalist argesean isi varsa frustrarile. Ok, nu-i bai, toti avem nevoie de ceva ca sa ne eliberam, dar nu ne apucam sa jignim in stanga si in dreapta. Articolul se numeste "ROMÂNIA NORMALĂ SE PREGĂTEŞTE ŞI EA SĂ IASĂ ÎN STRADĂ. ATUNCI O SĂ VĂ IA DRACU’, RETARDAŢILOR!".

In umila mea cunoastere a subiectului si a ceea ce se intampla in jurul meu o sa incerc sa comentez, cat se poate de subiectiv, anumite afirmatii ale domnului jurnalist.

  "De vreo câteva zile, o minoritate agresivă a luat cu asalt statul de drept. Seară de seară, grupuri eterogene de indivizi, extrem de vocali şi categorici, îşi arogă dreptul de a schimba România. România mea. România noastră! România NORMALĂ!"
Cei 25.000 de oameni care au iesit in strada chiar au vrut o schimbare. Fata de protestele PSD unde se vedea clar ca nimeni nu stie exact pentru ce a venit, la manifestarile #Colectiv plutea in aer ideea de schimbare.

"Cine dracului sunt ciudaţii ăştia, îmbrăcaţi în ii, cu plete care le trec de buci, cu bărbi flocoase şi cu figuri de pacienţi de ospiciu, care îşi zbiară dreptul de a ne distruge ţara? Pentru că doar nişte demenţi, nişte anarhişti pot urla pentru desfiinţarea Parlamentului şi impunerea unui Guvern cu care ei, o minoritate stridentă, trebuie să fie de acord!"
Ia face parte din portul roman traditional, dar asta nu prea mai conteaza. Ok, si eu am fost pletos, cu pletele care-mi trecea "sub buci" si ma mandresc cu asta. Florian Pittis, raposatul pletos care a fost printre altele actor, om de radio, artist, spunea intr-un cantec de-al sau "Nu conteaza cat de lung am parul / Ci conteaza cat si cum gandesc". Mari oameni de stiinta, de cultura etc au avut si inca au parul lung. Acestia sunt tot anarhisti cu figuri de pacienti de ospiciu?

"Care ne anunţă pe noi, ameninţători că strada va face şi va drege, fără să înţeleagă că, într-o democraţie, strada nu are niciun cuvânt de spus!"
Democratie provine din limba greaca si a fost format din demos (popor) si cratos (putere) adica puterea poporului. Da, ce spuneti dumneavoastra se numeste totalitarism (dictatura - vezi cazul Carol al II-lea). 

2015, anul din zodia mortii

Este dimineata zilei de 30 decembrie. M-am trezit ca in oricare alta zi, mi-am aprins tigarea si mi-ampus cafeaua, cand aruncand un ochi pe geam am vazut zapada. Atunci mi-am dat seama ca mai sunt doua zile si se mai incheie un an, alte 365 de zile in care s-au intamplat multe lucruri in viata mea, dar si in jurul meu. 
Atat pe plan national, cat si pe plan international, anul 2015 a fost unul strabatut de tragedii, atentate si moartea a multor persoane nevinovate. De la atentatul din Paris cand au murit jurnalistii de la Charlie, pana la tragedia care a zguduit din temelii tara noastra, incediul din Colectiv, toate evenimentele si-au pus amprenta pe gandirea de turma a persoanelor care cred ca tot ce se da pe Antena 3 sau B1 e adevarat. Ok, unii s-au trezit, au iesit in strada, au strigat M*uie Steaua, Jos Basescu, dar altii au iesit din propria initiativa cu o dorinta arzatoare de a schimba ceva. 

Protestele de solidaritate au trecut precum au venit

Dupa atentatul de la Charlie, multi romani au iesit in strada pentru a fi solidari cu francezii. Nu zic ca este un lucru rau, dar ei au iesit la inceputul lunii noiembrie? Nu. Au ramas cu ideea ca romanul e cersetor. Le dau dreptate, de ce? Romanul vrea atentie. Iese in strada sa urle pe diverse subiecte mediatice despre care nu are habar. Cel mai elocvent exemplu raman mosii si babele care inca se strang in fata la TNB si urla "Jos Basescu!".
Revenind la subiectul Colevtiv. In primele trei zile de proteste s-a simtit furia oamenilor in aer. Era o atmosfera noua pentru noi, cei nascuti in anii '90, dar cum orice minune tine trei zile, toata flacara s-a stins si a ramas doar spiritul de turma.

Pensii speciale pentru parlamentari

In 2015, pe alesii nostri i-a durut din nou in cur de noi. Au votat, au mancat si au plecat. Dar cum? Bineinteles ca pentru interesul lor. In Romania si in momentul de fata exista pensii de 7-8 lei din care iti ajunge sa iei o paine si sa zicem o sticla de ulei. Dar cat poti trai cu asta? O zi, maxim doua. Va multumim pentru generozitatea pe care ati aratat-o pentru voi,  iar pentru muritorii de foame nu.

BOR a ramas fara bani pentru Catedrala fraieririi neamului
Se putea sa nu ii bag in seama? Niciodata.

In 2015 singurul lucru pe jumatate bun a fost faptul ca BOR a pierdut finantarea pentru finalizarea construirii Catedralei, dar asta nu e tot. Din cauza declaratiei purtatorului de cuvant, prin care anunta ca popii nu vin neinvitati, colosul financiar a pierdut foarte multa incredere in randul tinerilor.

Sa speram ca 2016 va fi un an cu mai putine evenimente nefericite. Hai gata. La multi ani! Va pupa Jurnalistu' lu' Peste!

Sunt un ipocrit. Urasc sarbatorile

Sarbatorile in general, dar mai ales Craciuniul, tind sa le aduca aminte romanilor ca trebuie sa fie mai buni si sa para altceva decat sunt. Astfe, mioriticul pune mana pe telefon,te inunda cu mesaje cu "Fie ca..." sa te sune sa iti spuna cat de mult i-ai lipsit etc. Asta pana maine, cand se trezeste alcelasi porc nesimtit si profitor care era si in dimineata zilei de 24 decembrie.
Popa are motiv sa vina la cersit
Puteam eu scrie ceva fara sa aduc aminte de prezenta bogatilor cersetori cu sutana? Neah!
In perioada asta cersetorii afiliati BOR pornesc la drum inarmati cu icoane, cadelnite si incep sa bata din usa in usa pentru a canta un pic si pentru a cere cotizatia de lafiecarre enorias. Conform purtatorului de cuvant al colosului financiar BOR, preotii nu vin neinvitati... hmmm, eu nu amvazut niciodata ca de vreo sarbatoare saii invite cineva, ci isi anunta ei prezenta. Ok, inseamna ca dacaimi intra in casa am dreptul sa il pocnesc?Bineinteles!
Cetele de tigani se maresc de la an la an
Obiceiurile de cacat din perioada Craciunului le permite tiganilor sa iasa la cantat sau lacersit ceva mai mult decat in restul anului. Plecatul cu ursul, capra si colindetea au ajuns, in ultimii 10 ani o oportunitate pentru ei ca sa trezeasca romanul din betie la prima ora cu racnete afone.
Generatia tableta si nesimtirea
Cand eram mic si plecam cu gasca la colindat ne bucuram pentru fiecare covrig, ciocolatica sau fruct primit. Pe vremea aceea tin minte cum ne adunam cu chitari si alte instrumente si plecam din cartier in cartier sa aducem vestea Craciunului din usa in usa. In ultimii ani am observat cum acest obicei a ajuns unul financiar, generatia tableta colindand si ulterior aleg sa ramana doar cu banii, restul alimentelor fiind aruncate la gunoi sau... pe unde apuca.
Colindele
In ultimul rand, am ajuns sa urasc perioada asta pentru ca pe unde merg (strada, magazine etc) sunt colinde. Magia sarbatorilor e omniprezenta peste tot, chiar daca unii oameni nu au ce pune pe masa, dar asta e partea a doua

Interzicem maria ta!

Tragi un fum de tigare si incepi sa citesti ca un semiadult, Gasesti pe Newsfeed ca s-a interzis fumatul in nspatii publice si in interiorul tau incep dracusorii sa se agite si sa iti sopteascala ureche: " Coaie esti prost? O pizda proastas-a gandit sa dea o lege pentru ca fi-sa sau fi-su sa nu mai inhaleze de la altii fum de tigare in timp ce se face praf in crasma.

Rationament

O tanti derutata s-a gandit sa isi protejeze ceva si sa impuna o lege prin care nimeni nu mai are voie sa fumeze in carciumi. Fumez de peste 10 ani, dar in acelasi timp ma uit in jurul meu inainte sa imi aprind o tigare. Mi se pare normal ca persoanele care lucreaza in crese , camine si gradinite sa nu puna botul spurcat de injuratuti pe tigare. Dar in acelasi timp, am peste 18 ani si in mod legal pot sa aleg daca vreau sa nu sa fumez si in momentul in care cer la magazin otrava pot sa imi  aleg locul unde ma voi duce. Nu imi pasa daca sunt 2 fumatori sau 200.

Istoric

In jumatatea secolului 20 toata lumea era la bot cu o tigare. In Romania se punea accent pe fabricile pe care le aveam aici si Kent-ul era mana cereasca cand voiai sa se duci la doctor sa iti facaun control. Bun venit in tara interdictiilor.

Vreau sa vad

Cunosc ceva lume politica din perioada in care lucram in presa. Sunt curios, acestia vor sta sa iasa sau se vor abtine cand va fii vorba sa isi aprinda o tigare sau o tigareta?

Orașul Lalelelor sau Orașul Pavelelor?

Pitesti, supranumit si orasul lalelelor pana de curand isi schimba fața drastic. De la minunatele parcuri in care cocalarii scuipau semințe în spațiul verde până la pădure, micul oraș de provincie era o oază de relaxare. Acum, din cauza ideilor celor doi edili (dracu mai știe cine conduce acum, Ionică sau Pendiuc?), fostul târg are un aer ... să îi spunem trist, ba chiar rece.
De câteva luni am părăsit Piteștiul, dar cu fiecare ocazie pe care o am revin în ”sătucul” meu natal. Mare mi-a fost mirarea când am vazut parcul din fața liceului Brătianu. Niște chestii (chiar nu știu cum să le spun) de tot rahatul din beton șiii pavele (hai că asta cu pavelele lui Pendiuc nu e nouă, Ștrandul, Centrul și alte zone sunt pline de așa ceva).
Acum, că văd mai rar Piteștiul, stau și mă gândesc: ”Bă, dacă într-o bună zi ajung acasă și nu știu să mai merg să îmi văd mama?”.

E nostalgic când stai și te gândești că pe vremuri, când erai un copil pus pe băut și pe alte tâmpenii, găseai peste tot parcuri în care să își rupi liniștit neuronul cu un pe de bere. Sau chiar bătrâneii care te înjurau că nu îi lași pe banca din parc (chiar dacă era singura ocupată) puteau să stea să se relaxeze și să se gândească pe cine mai înjură într-un mediu aproape natural. Acum ce se va întâmpla? Aaa, da! Spitalul Județean va avea mai mulți pacienți cu dureri de șale și reumatism.

În condițiile astea eu aș sugera ca denumirea orașului să fie schimbată din ”Pitești! în ”Bordurești”, ”Pavelești” sau ”Betonești”.

Tragedii si politici. Welcome to Romania!

Subiectul "Colectiv' deja a ajuns la stadiul in care jurnapizdele cauta sa faca audienta maxima cu dramele lor. A trecut o saptamana jumatate de la tragedia din crasma bucuresteana, iar pe zi ce trece vad pe diverse site-uri de social media cu se cerseste audienta. Bai fosti colegi de breasla (zic fosti pentru ca de aproape 2 ani am plecat din presa cu gandul sa nu ma mai intorc in domeniul in care banul si faima sunt mai importante decat informatia corecta - stiu sunt un deraiat) chiar tot ce inseamna deontologie si cacaturi scrise de unul pe care in facultate il injurati de numa numa le-ati uitat? Pun intrebarea asta din urmatoarele motive:

1. Poze "in premiera si in reluare" cu oameni raniti

Oamenii respectivi au trecut printr-o trragedie, iar voi, dragii mei colegi ati incercat sa faceti trafic pe seama lor. Ok, nu zic, poate au vrut sa ajunga si ei in presa pe motivul ca au salvat ceva, chiar daca nu au facut-o, dar serios, un om plin de arsuri va implineste profesional?

2. Goana dupa morti

Pana in momentul actual sunt 48 de morti. Mai pe scurt 48 de familii care isi plang copii, tatii, mamele, colegii etc. Cu fiecare titlu idiot pe care il aruncati in Word nu se intampla nimic altceva decat o suferinta in plus pentru toti aproapiatii persoanelor care, din pacate, nu mai sunt printre noi.

3. Proteste inutile

In prima seara de proteste am ajuns in Piata Universitatii. Da, era o atmosfera unica, de legamant as putea spune. Erau mii de oameni cu aceiasi idee, dar asta a tinut 3 zile, ca orice minune. Dupa, antenistii si protestatarii profesionisti au luat locul celor care chiar voiau ceva. Suntem rupti de realitate...

4. Caderea Guvernului, pactul cu diavolul

Sunt ateu de peste 10 ani, niciodata nu am vrut sa asociez o idee personala cu religia, dar in momentul de fata asta vad. Dintr-o tragedie s-a ajuns la politic. Sunt rocker sau cum ar spune multi sunt satanist pentru ca ascult rock dar tot ce vad e politica pura. Sincer, ce legatura are X, Y sau Z ca idiotii de la ISU nu si-au facut treaba? Suntem o tara plina de ipocriti care isi doresc sa doarma pe saltele de bani si sa urle in strada, nimic mai mult. Dar ca sa facem asta ne doare in pula de orice altceva.

Prostia ucide din nou!

De dimineata m-am trezit cu telefoane de la cunoscuti sa vada daca sunt ok dupa tragedia petrecuta aseara in Colectiv. La ora respectiva stateam linistit si beam o vodka fara sa stiu cum un incediu cauzat de niste gaozari curma viata a 27 de oameni si marca pe viata alte 150 de persoane, care din pacate nu pot fi tratati cum trebuie din cauza nepasarii populatiei si a clasei politice pentru sistemul medical din Romania. 




Goodbye to Gravity sau mai bine zis Goodbye to life

O trupa de doi lei s-a gandit sa aduca un show pirotehnic intr-o crasma care e destul de mica pentru a suporta scantei si foc. Din punctul meu de vedere, atat trupa cat si patronii clubului ar trebui sa fie inchisi pe viata intr-o celula de 2 m pe 2 m cu un mic foc ca sa le aduca aminte in fiecare secunda de cele petrecute in seara de 30 octombrie.
De obicei regulile sunt facute pentru a prevenii astfel de situatii, dar lacomia unora orbeste siguranta persoanelor la astfel de evenimente. Fuga dupa bani sau dupa faima a ucis din nou. Din momentul in care am aflat situatia imi pun intrebarea de ce nu au anuntat la ISU intentia de a folosi efecte pirotehnice? Probabil situatia ar fi fost total alta daca zgarciobii si incompetentii ar fi luat toate masurile de precautie.

Donam si noi un pic de sange?

Data fiind situatia actuala din Romania, unde mai bine dai un ban la biserica si te alegi cu un mare nimic, hai sa ne mobilizam sa donam un pic de sange pentru cei care au fost raniti. Chiar daca eu nu pot sa donez din cauza unor reguli de cacat (cica daca te-ai tatuat in ultimele 6 luni nu poti sa donezi)  va rog pe voi cei care putei. Orice strop conteaza!

BOR sacrificam si noi niste fonduri?
(Atentie! Urmeaza cuvinte obscene!)

Ba cacati cu sutane si cu buzunarele doldora de bani, vreti ca Dumnezo sa va primeasca in Raiul vostru de cacat? Scuturati un pic din averea voastra imensa si dati la spitale fonduri pentru tratarea ranitilor si chiar a persoanelor care sunt internate! Va vedeti deasupra legii si cersiti de unde apucati sa dormiti mai confortabil la noapte pe salteaua aia mai plina de bani decat a lui Oprescu! Prin cartea aia pe care o considerati atat de sfanta si pe care o folositi la cheta voastra scrie clar: "Ajutati aproapele!". Aproapele nu inseamna neamul tau plin de dobitoci, ci toata populatia! Daniele da si tu una din crucile tale de 2 kg de aur. Ajuta mult!

Daca citesti asta si cunostri pe cineva care a fost aseara si nu da semne te rog suna la 021.206.92.91, 021.313.06.05, 021.206.92.83, 021.264.87.04, 021.264.85.25, 021.206.93.75 și 021.312.25.47.

RIP to all brothers and sisters of metal

Sunt tanar doamna, dar cam prost

E duminica seara, stau la o bere in plus langa o masa unde media de varsta e de aproximativ 16 ani. Sorbind singur din berea de pe masa aud fel si fel de discutii din partea lor. Subiectele principale variaza de la telefoane la invidie si la ce futai misto au avut azi noapte.

Tehnologie my friend

La varsta pe care o aveau copilandrii de langa mine nu cred ca imi statea mintea sa ii spun maicamii sa imi ia ultimul snartphone aparut. Ma gandeam pur si simplu la ce idiotenii sa mai fac pana ajung la facultate. Stiam clar ca mai am 3 lei in buzunar si incepeam sa vorbesc cu idiotii din gasca sa mergem la un pet. Daca ora trecea de 12 noaptea era clar: bazin sau fantana.

In samanta we trust

Acelasi grup. Liniste de cateva secunde si dintr-o data incep sa aud niste trosnituri. Samanta 1, samanta 2 si cojile zboara pe masa, pe jos, iar toti sunt cu un zambet pana la gura continuand discutia despre tech si futai. Una dintre tipe tine sa se remarce: "Eu sunt santomana de cand ma stiu!".
ioi, da' pula la fel o sfarama-o? Don't think so.

Dupa inca zece minute rabdarea mi-a pierit, urechea incepe sa imi fuga spre mijlocul creierului si gandul fuge deja la unele discutii despre viitor avute cu putin timp inainte cu draga mea prietena.

P.S. unde cristos a fugit acea mentalitate?

BOR si evaziunea religioasa

A trecut ceva timp de cand nu am mai pus degetul pe tastatatura pentu a scrie ceva serios sau mai putin serios.
in ultimele zile, rasfoind facebook-ul din diverse motive, am tot citit despre faptul ca ANAF a inchis mai multe firme pe motivul ca nu dau bon fiscal. In acel moment m-am gandit un pic la faptul ca BOR nu a facut acest lucru niciodata (in conditiile in care incaseaza sume fabuloase de la credinciosi).

Cum ar fi impozitarea bisericii?

Unii ar sari de cur in sus, mai ales slujitorii impaiati cu aur ai Domnului. Conform credintei banului, sau ortodoxismului in termenul cunoscut de oricine,  spiritualitea nu se taxeaza, ci doar primeste. Din punct de vedere economic ar fi o mana cereasca pentru dezvoltarea tarii, care oricum trece printr-o perioada inca tulbure.

Se cunoaste deja ca BOR detine monopolul pe comertul cu lumanari si alte obiecte bisericesti. Bani in plus pentru BOR, bani mai putini la buget. Sau mai simplu spus, evaziune fiscala legala.
Probabil as putea sa stau pana maine si sa scriu despre ce inseamna evaziunea religioasa, dar din cauza faptului ca politicienii romani fac totul pentru biserica si se ajuta de "minunile" oferite de obiectele sfintite cu putetea divina a banului prefer sa inchid telefonul si sa continui sa imi beau berea cu speranta ca pe viitor mioriticul credincios sa se trezeasca la realitate si sa se gandeasca mai bine cand se va duce data viitore la Biserica si ii tranteste preotului bani fra chitanta sau bon fiscal.

Dar eu cu cine votez?

A început o nouă campanie electorală, o nouă perioadă în care politicienii fac vizite pe unde apucă pentru a obține voturile pentru un mandat de patru ani de somn. Nu mai contează că ești în casă, pe stradă sau în mașină, peste tot auzi aceleași promisiuni, care nu vor fi onorate în veci, ci sunt simple slogane de prostire a românului care încă mai are o fărâmă de speranță că ceva se va schimba.

Politica românească sau prostituție legală pe banii contribuabililor. Așa am ajuns să văd persoanele care au furat votul prostului de rând și au ajuns în Parlamentul României sau cel European. Ne e mai bine față de cum ne era acum 10 ani? Nu! Mai rău, da. Acorzi un vot, acorzi încredere, cel puțin în mod teoretic. Acum mai degrabă, votezi și pierzi.

Nu fac deosebiri între culoarea politică, toți sunt la fel, astfel mintea mea a fugit la opera lui Caragiale, „O scrisoare pierdută”, mai ales la pasajele în care votantul amețit bine de aburii alcoolului întreba în stânga și în dreapta „Eu cu cine votez?”. Oare toți românii sunt așa? Amețiți bine de minciunile politicienilor?

Doctrina nu se învață, se pasează!

Dispreț. Probabil aceasta este starea pe care o am în momentul de față în legătură cu tâmpeniile făcute de premier și miniștrii din ultimii doi ani. După ce că trăim într-o țară care mai are un pic și ajunge la miraculoasele standarde al Somaliei, primul ministru Victor Ponta vine la Pitești să ne arate, încă o dată, ce înseamnă învățăturile „Ilici” și Năstase. Nu mai țin minte cum am ajuns să preiau subiectul Arpechim, încă din primele luni când lucram în presa argeșeană, dar, astăzi, am observat cu adevărat interesul pe care omul pus în fruntea Guvernului l-a arătat oamenilor care de aproape trei ani nu au ce să mai pună pe masă.

Un grup de protestatari l-au întâmpinat, după umila mea părere, cum se cuvine: huiduieli și înjurături. Reacția lui Ponta a fost una demnă de un om venit direct din cârciumă. A trecut pe lângă ei ca și cum nu ar fi existat. Nu îmi rămâne sî cred că pentru acei amărâți sloganul „Dreptate până la capăt” nu este altceva decât „Sărăcie până la moarte”. Cum Dumnezeule să fi atât de ignorant? E simplu. Epoca Năstase a demonstrate ce înseamnă ignoranța. „Tătucul” politic al actualului premier a demonstrat în nenumărate rânduri că e mai important ca în timpul mandatului să fi un egoist și să nu lucrezi pentru idioții care vor să își câștige o pâine cinstit pe meleagurile autohtone (amintim cazul „Mătușa Tamara”).

De câte ori deschid televizorul sau îl vad „face to face” am impresia că acel zâmbet meschin spune „dormi liniștit, mâine o să mai ai o taxa în plus” și, cu toate că tot astăzi s-a anunțat revenirea la construirea autostrăzii Pitești – Sibiu, „nu ne permitem, e prea mare. O să facem București – localitatea unui alt baron roșu.

Bun venit în România. Țara în care democrația și drepturile oamenilor sunt doar o cărticică de colorat pe care scrie „pentru retardați”. 

Postare fără sens. Văd și plec

Trăim într-o lume anapoda.

Crescuți creștinesc, cu frică de oameni invizibili și duși la vot pentru că așa e normal.

Pe tot parcursul celor ceva ani de viață, bărbatul învață mai întâi să sugă la țâță, iar după să își arunce ochii după țâțe.

Femeia, la început învață să sugă la țâță, după, le vrea mai mari decât a putut să i le ofere gena, și învață pe parcurs să sugă pule.

Unele o fac din plăcere, altele pentru bani sau pentru funcții.

Asta e partea a doua.

Știu că nimic de mai sus nu are nicio noimă.

Nu-mi pasă.

Pe stradă vezi fetițe botoxate și sprâncene din creioane.

Un atuu pentru cocalarii fără creier.

Tot pe stradă vezi cocalari plini de steroizi.

Pizde ude după ei.

Un pletos pe Strada Mare.
E înjurat și jignit de marea masă de cocalari.
Merge mai departe.

Un ateu trece pe lângă biserică.
Nu se închină.
Babele îl fac pocăit sau satanist.
Nu-i bai.
Merge mai departe.

Trece o călugăriță, nimeni nu o bagă în seamă. Se oprește lângă un cerșetor. Parcă ar scoate un leu dintre țâțe. Se uită și pleacă mai departe.

La același cerșetor se oprește un bătrânel cu părul alb. Avea două pâini în mâinile stafidite de trecerea timpului. Îi oferă una. Cerșetorul aruncă cu pâinea după el. „Du-te-n pula mea de boșorog! Eu vreau bani!” îi replică omul străzii cu o venă din mijlocul frunții care mai avea un pic și împroșca trecătorii cu sânge.

Tot pe Centru, o familie cântă. Vor sa pună în seara asta o pâine pe masă. Oamenii trec nestingheriți cu iPhone-ul la ureche.

Vreau să scap de Pitești.

Fug.

Ajung în Vama Veche.

Cobor din autobuz. Văd un grup de punkeri.

Îmi cer un leu.

Le spun că n-am.

Mă opresc la Pirați.

Beau o bere. Nu imi ajunge, dar nu mai au Stejar.

Fug pe plajă.

Nu stau mult și îmi aduc aminte de ceva ce nu vream. 

Imi iau un PET de Skol la 5 lei.

Il beau.

Ma uit în jur și nu văd nimic interesant.

Am plecat. 

M-am plictisit.

Mă întorc în Provincie, la Pitești.

The King is dead! Long live Nicolescu!

Au trecut ani de când conducătorul judeţului a intrat în „conflicte” cu instanţele de judecată. Am fost printre muţii „scriitori” din presă care au relatat neregulile făcute de bătrânul preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş. 

Din 2011, Nicolescu a început o luptă acerbă cu Justiţia, care rând pe rând a pierdut-o. Ba a câştigat unele recursuri, ba le+a pierdut, dar în final verdictul a fost nefavorabil în privinţa sa: trebuie să lase afacerile CJ pentru un simplu post de funcţionar public. Asta, oricum va fi până în momentul în care concediul său se va termina şi va trebui să înfrunte realitatea.

Au trecut ani în care fostul preşedinte al CJ Argeş a tăiat şi a spânzurat în privinţa investiţiilor, dar şi a banilor daţi către primării. Toată această „poveste de iubire” a ajuns la un sfârşit precum preconiyau mulţi argeşeni, dar rezultatul va trebui să rămână aşteptat. Va fi un interimat pe o perioadă de şase luni, cel mai probabil preluată de vicele CJ, Florin Tecău, care va fi micuţa marioneta a lui Nicolescu. Cu toate că baronul nu va mai avea drept de semnătură, deciziile vor fi luate din umbră şi interimarul va hotărî prin punctul de vedere al „Vecinului”.

Argeşul a fost un judeţ roşu şi va rămâne la fel! 

Cine are nevoie de credință când avem biserici?

Nu am crezut vreodată că îndoctrinarea religioasă va ajunge în secolul XXI să pună stăpânire în așa hal pe rațiunea omului modern. Dar, uite că se întâmplă acest lucru. Creștinii au reușit să închidă paginile "Iisus Hristos", "Dumnezeu", "Zeus" şi suspendarea voluntară a altora prin campania masivă pe care au făcut-o pe Facebook.

Prin acest act a fost încălcată, în primul rând Constituția Ronâniei care prevede clar prin articolul 21că "libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.". În al doilea rând nu văd de ce să nu îmi urmez raționamentul și să mă iau dupa o idee creată pentru a manipula sau pentru a câștiga sume impresionante de bani care se duc la „slujitorii Domnului” și în construcția de monumente care ar bate oricând și cele șapte minuni ale lumii antice.

Nu cred că mai trăim în Evul Mediu când regii erau supuși Papei de la Roma și când orice „necredincios” era torturat până la ultima suflare pentru că nu credea într-unul dintre cei Dumnezei – cel catolic sau cel ortodox. Tind să cred că încă mai există o fărâmă de libertate prin care omul modern poate decide dacă își va lăsa copilul să nu participle la orele de religie unde se pompează informații dintr-o carte tradusă de miliarde de ori (în majoritatea cazurilor de către biserică) sau că omul evoluat din ziua de azi poate trece de ideea „Mă va pedepsi Dumnezeu dacă nu îl finanțez pe părinte să își ia ultimul model de Lexus”.

Am scris de atâtea ori, în prezent, cu toate că oamenii mor de cancer și de alte boli incurabile, într-un stat care se crede modern o mare parte din fondurile bugetului de stat se duc către biserică pentru construcția de noi lăcașe de cult (amintesc că o dată la trei zile apare unul nou) și nu spre cercetare. Românii au o istorie în medicină, dar din momentul în care biserica a preluat din nou frâiele economiei ne putem lua la revedere de la a mai descoperi ceva nou.

Am spus-o și o să mă repet de câte ori este nevoie: nu cred în existența unui Dumnezeu, Allah sau oricare alt nume dat de oameni pentru o nevoie sclavagistă.

România comparabilă cu un bețiv notoriu

România a ajuns ca un bețiv notoriu care când încearcă să ajungă acasă merge un pas înainte, doi înapoi și după pic, iar când încearcă să se ridice uită drumul inițial și se duce...înapoi. Au trecut 24 de ani de când Republica Socialistă Română a picat și au venit la guvernare foști comuniști, acoliții și „studenții” lor, iar țara noastră nu a trecut de un nivel de civilizație, cu toate că am intrat in Uniunea Europeană și NATO.

Revoluția din ’89 a fost o mică demonstrație a unor copii care vroiau să introducă în țară o adevărată democrație dar din câte se vede au reușit doar să își piardă viața pentru ca odraslele lor să vadă la televizor niște oameni care se dau democrați și care de fapt sunt conduși din umbra de foști membrii convinși de partid, astfel încât doctrina de stânga să continue.

Istoria României de la abdicarea lui Cuza a arătat un declin din toate punctele de vedere. Primul rege al României mici a încercat ceva, a reușit, regele României Mari a reușit să facă mai multe, iar după a început declinul. Din momentul în care a murit regele Ferdinand și a preluat Carol al II-lea (ambele mandate), mareșalul Ion Antonescu sau Mihai I România a fost în picaj liber și într-o „comunizare” excesivă. De la România „dodoloață” am ajuns un stat redus din punct de vedere al teritoriului și al valorilor naționale.

La sfârșitul anului 2013, când ar fi trebuit să valorificăm persoane cu o inteligență mai mare decât a lui Mircea Eliade sau  a lui Ferdinand (din punct de vedere politic), am ajuns să îi „aruncăm” afară ca să se bucure străinii, iar noi să rămânem cu niștre scriitori de cărți pușcîriabili (Adrian Năstase) sau premieri care copiază cuvânt cu cuvânt lucrări ale unor oameni care au muncit (Victor Ponta).

România la sfârșitul anului 2013 a ajuns o rușine pentru titlul de țară europeană, care conform actualei guvernări, merge mult mai bine față de anii trecuți. 

Romania, popor de idioti

Parlamntarii au reusit sa mai puna un sut in gura presei prin proiectul de lege prin care calomnia si insulta devin fapte penale. Din momentul in care acestea devin ijnfractiuni jurnalistii trebuie sa se gandeasca de 1 0ori inainte de a publica un articol, plus ca in secolul 21 omul de presa inca nu pate scrie despre ce se intampla pentru ca trebuie sa stea cu frica in san ca. politician sau un infractor ar putea sa il dea in judecata pentru simplul fapt ca a informat populatia.
Suntem u. popor caredoar iese in strada si la primul contact cu fortele de ordine fuge de parca l-ar fi vaut pe Dracu' si in acest fel nu o sa pte realiza absolut nimic. Ne-am ales o gloata de parlentari care, din cate se pare, nu au facut nimic altceva decat sa ne puna biruri si restrictii. Da, aici e vina electoratului care a incredintat puterea unor fosti comunisti care nu vor altceva decat subjugrea popultiei prin acuze aduse fostei guvernari, astfel incat regretatul Petre Tutea are dreptate cand spunea ca "am facut puscarie pentru un popor de idioti".
Romania o sa se trezeasca deja cand e prea tarziu, nu o sa mai existe nimic romanesc si parlamentarii deja o sa aiba buzunarele prea plina ca sa mai poata cara din buzunarele idiotuli electorat.

Zăpadă cu Hrușcă și Bănică Jr. Cum își dau românii banii pe concerte fără sens

Primi fulgi de zăpadă au început să cadă în luna decembrie. Cum vin sărbătorile de iarnă unele vedete revin la viață și încep să cutreiere țara în lung și în lat ca să își umple conturile bancare la fel cum Moș Crăciun își umple tolba de cadouri pentru copii. Cele mai elocvente exemple sunt Ștefan Hrușcă și Ștefan Bănică Jr.

Începem cu al doilea, „micul Elvis obosit al României” care 11 luni pe an dă din gură, mai cu sens, mai fără sens la o televiziune română consacrată într-o emisiune unde vedetele își rup genunchii, mâinile și gâtul pentru a face „fapte bune”. Este vorba de tembelemisiunea „Dansez peste tine”, unde acest rockțn roller obosit gesticulează și țipă mai rău decât Dan Negru constipat pe budă. În luna decembrie învie și începe să iasă în fața românilor să le cânte aceleași piese an de an ... deh, e greu să compui ceva nou când zânele nu te mai suportă. Din câte am observat, deja foarte multă lume a uitat de artistul Bănică Jr.  și îl vede doar ca omul zbierător de tembeliziune. Poate e mai bine așa, într-un fel..

În luna sărbătorilor de iarnă toți românii îi pronunță numele, fie că le place, fie că vor să glumească. Ștefan Hrușcă, un naționalist convins, care s-a mutat de prea mulți ani în Canada, vine an de an în perioada Crăciunului să le cânte colinde de prea mult timp apuse miilor de români care plătesc un bilet la concertul „leristului”, cu toate că suma aceea este masa lor de Crăciun și Revelion adunată.  Probabil mulți nu au auzit de un CD player sau de internet și fug cât îi țin plămânii să îl auda pe „Crușcă” cum cântă trei acorduri la chitară și vociferează în microfon „Leru-i ler și iară ler” (ce Dumnezo e un ler!?).

Mai sunt și unii artiști care au mai multe concerte în această perioadă, dar și în timpul anului ajung pe la festivaluri sau concerte simple, astfel încât lumea îi poate vedea și asculta fără ca afară să fie -ț grade și să își sacrifice banii de sărbători pe niște concerte de doi lei. 

Religia, boala de care suferă mulţi

Tind să cred din ce în ce mai mult că religia nu a ajuns altceva decăt o boală mintală de care oamenii obişnuiţi se folosesc pentru a arăta cât de nemiloşi şi idioţi sunt. Nu am ajuns la această concluzie întâmplător ci faptele pe care „adevăraţii creştini” le fac la pupăturile în masă, duminica la Biserică şi, nu în ultimul rând, istoria.

Încă de la răspândirea creştinismului, oamenii au încercat să oblige pe orice necredincios să creadă prin diverse metopde precum cruciadele sau torturi infernale. Dar pentru ce? Pentru un „om invizibil care trăieşte în cer, care vede orice mişcare pe care o faci şi care te va trimite în iad să suferi, sa te înneci, să arzi, dar care te iubeşte” (George Carlin). Acest aspect mi se pare absolut hilar, este o „divinitate” care te iubeşte, dar în acelaşi timp te va face să suferi pentru o eternitate.

Revenind la perioada contemporană, nu este un lucru neştiut că de fiecare dată când se scot mumii stafidite la pupat, creştinii fac mai multe aşa zise păcate decât ar face într-o zi normală: se bat, se îmbrâncesc, înjură ca românul de ce-i vine în minte şi lista poate continua, dar în acelaşi timp sunt creştini.

Nu mai zic despre adunările de duminică pentru liturghie când toată floarea vestită a tinerilor de peste 70 de ani se strâng la bârfă în biserică. Dacă ar exista un loc unde poţi afla orice despre vecini sau ce a vorbit ponta la televizor toată săptămâna, acel loc este biserica.

Ei plang, cainii musca

De fiecare data cand apare un subiect de tipul “senzational” toti internautii sar ca din foc cu parerile pro si contra. Acum doua saptamani a aparut cazul copilului ucis de caini in Parcul Tei din Bucuresti. Din prima secunda a mediatizarii nefericitului eveniment trei sferturi din “faisbuchistii” romani au trecut de partea contra.

Nu doar o data am auzit sau am citit ca nu a fost vina acelui caine. Da, sunt de acord intr-o oarecare masura deoarece babele care au grija de caini si sar cu bastonul si injuraturile aferene la hingherii care, teoretic, isi fac meseria, au uitat ca exista si nu l-au mai hranit vreme de cateva zile, iar din cauza asta poate a sarit la copil. O alta aberatie pe care am auzit-o ar fi cum ca pustiul s-a dus sa “tachineze” cainele si patrupedul s-ar fi simtit amenintat si l-a atacat, cu toate ca parcurile au fost inventate pentru recreere si pentru ca parintii sa isi scoata odraslele la joaca intr-un loc, teoretic, lipsit de pericole.

Intr-o alta ordine de idei, dupa gandirea mea, nu ar fi mai bine ca oamenii sa iasa cu pustii in parc fara sa isi mai faca griji ca patesc ceva din cauza patrupedelor sterilizate si aruncate inapoi pe strazi? Toata lumea se plange ca “vai doamne, tinerea cainilor in adaposturi costa prea mult” sau ca “primariile au mai multi bani si asa alesii locali pot fura mai mult”, dar nu stau o clipa sa se gandeasca cat costa ingrijirile medicale a miilor de oameni atacati de maidanezi anual.

Am mai scris intr-un articol precedent si acum ma repet. De ce ONG-urile si oamenii atat de iubitori de animale nu iau cate un maidanez (cel putin) dupa strada acasa, sa il ingrijeasca, sa il spele si sa ii faca toate cele necesare? Este simplu. E mult mai usor de aruncat cu vorbe, de tastat sau de iesit in mijlocul orasului la proteste decat sa stai sa ai grija de un animal.

Solutii sunt destule, dar lipsa de creier loveste drastic

Solutii pentru scaderea numarului de caini fara stapan de pe strada sunt nenumarate, dar lipsa de folosire a organului oarecum vital pentru multi nu face decat sa se vada una singura, adica eutanasirea. In urmatoarele randuri incerc sa dau cateva exemple.

1.       1. Construirea de mai multe adaposturi pentru cainii fara stapan.

Da stiu! Lipsa de fonduri. Asta nu ar mai fi o problema atat de mare daca din impizitele anuale s-ar ceda 2% catre adaposturi si nu catre Biserica sau alte ONG-uri fara sens.

2.       Biserica Ortodoxa Romana sa cedeze anual o anumita suma.

BOR strange anual sume cu foarte multe zerouri, atat de la bugetul de stat cat si de la enoriasi. Aceasta in loc sa le foloseasca pentru cauze caritabile si de bun augur le folosesc in scopuri strict egoiste precum construirea de noi lacasuri de cult (in Romania apare o biserica o data la 3 zile), impopotonarea Patriarhiilor cu fel si fel de obiecte care de care mai aurite sau inoirea parcului auto destinat preotilor.

3.       In bugetul anual intocmit de Guvern sa se prevada un beget special

In bugetul intocmit de Guvern la inceputul fiecarui an ar trebui sa se prevada o anumita suma de bani pentru ingrijirea, sterilizarea si chiar eutanasirea cainilor (mai ales a celor agresivi sau bolnavi).

4.       Donatii

Cei care au salarii foarte mari sau oamenii de afaceri, mai ales cei care sunt impotriva eutanasierii ar putea dona atat bani cat si terenuri pentru construirea de noi adaposturi.

5.       Adoptia

Pentru a nu se crea o supraaglomerare in adaposturi fiecare militant ar trebui sa ia macar un patruped acasa si sa il ingrijeasca cum se cuvine, iar in cazul in care il scoate din adapost si il lasa din nou pe strazi sa fie sanctionat temeinic de lege ca a doua oara sa nu o mai faca.

Problemele de acest fel nu o sa inceteze in viitorul apropiat, chiar daca se militeaza atat de mult. Numarul cainilor de pe strazi va creste, iar numarul persoanelor atacate sau chiar ucise de caini va creste mult mai mult.