Omul aproape politic modern: „Băi cu spume în centrul orașului”

După ce am trecut printr-o experiență mai mult decât neplăcută prin familie și nu am găsit nicio vază de spart sau un perete de pocnit am decis sa deschid un pic facebook-ul și să arunc un ochi. După câteva scroll-uri am dat de un material despre dănuț Dinu care era supărat la culme că niște drojdieri profesioniști l-au luat la „alcool pozește” și l-au întrebat în marea sa campanie electorală dacă dă și el ceva. Bineînțeles că toate materialele electorale sunt interzise în afara afișelor ș flyerelor, dar fostul aruncător de citate precum „ălă horcăie înauntru” (un comunicat de presă oficial de la IPJ din vremea lui Dănuț Dinu) s-a supărat de numa numa și a început să facă gură. Îmi cer scuze, nu sunt un om politic, nu sunt un om care să se ridice la standardele societății sau ale oricărui om cu ceva scaune la mansardă, dar, eu în veci nu o să mă duc să îl votez pe Dinu și nici nu o să-l susțin cu nimic. De ce? Scrie mai jos!

Idei imbecile

Nu am mult de când m-am întors în presă și am reluat legătura cu administrația locală. Am văzut multe aberații la viața mea și am auzit de o sută de ori mai multe, dar, niciodată nu am auzit idei mai îndrăznețe decât ale candidatului independent la camera Derutaților, Dănuț Dinu. Sunt un om care a văzut orașul ăsta de căcat cum s-a dus pe pulă, dar, speram ca din 2016 să vinp niște oameni mai înțelepți. Ședințele Consiliului Local mi-au dat ocazia să văd că un om care ocupă locul unui om care ar putea avea idee despre administrație și a ajuns acolo din cauza unoră de pe Facebook vine cu ide mai crețe decât flocii unui negru. Păi? Două idei îmi vin prin mintea mea mică și nervoasă: bătăi cu spume și Aqua Park în loc de Sala Polivalentă. Monser, știu că FC Argeș s-a dus dracu de ani de zile, dar, bătăi cu spume? Ok, vin pițipoanecele botoxate și pot cocalarii să vadă că negreala aia de pe ele e doar fond de ten, dar, e partea a doua. Avem spitale de refăcut, profesori fără salarii. Chestii din ălea care contează mai puțin pentru unii, dar, ăia au încercat să vă pună un pic între degete și chiar pulanul cu care vă făceați treaba.

Realitatea nu e vituală

Țin minte că am ajuns într-o dimineață la redacție fără prea mult chef de dat din taste și l aun moment dat a sunat interfonul. Dupăc câteva secunde a apărut ca duhul din lampa lui Aladin, Dănuț Dinu. Dar, nu ca ală, calm și binevoitor. Cred că și oamenii care vindeau țigări în Ceair pe care i-a înjurat și l-au trimis la pensie l-au auzit. Chiar dacă era un pamflet a început să tune și să fulgere că ne dă în judecată pentru calomnie ori something. Mă uitam ca prostul și în același timp mă gândeam cum pula mea a ajuns un fost milițian în CL și poate să ridice mâna la dezvoltarea orașului?

... To be continued

Alex Vlad

Cinci motive pentru care urăsc mersul cu autobuzul în Pitești

A trecut ceva timp de când nu am mai așternut niște cuvinte în Word, iar apoi să le iau cu copy – paste și să le arunc aici. În rarele mele momente când mă hotărăsc să iau autobuzul spre serviciu, asta când nu îmi e prea lene să îmi mișc hoitul pe jos îmi aduc aminte de ce nu o fac așa de des. Motivele variază de fiecare dată, dar de obicei se rezumă la aceleași relicve care nu au ce să facă în casă și se gândesc să umple autoturismele Publitrans-ului sau șoferii care se cred piloți de curse și trag frâne mai rău decât aia de la Nascar. Pentru asta am făcut o listă cu de ce cred eu că mersul cu autobuzul în Pitești e de căcat.

1. „Moaștele” ies la plimbare

Nu e zi în care să nu vezi pe traseu autobuzele obosite pline cu persoane care par că l-au cunoscut pe Aristotel. Ok, asta e... se plimbă. Dar, în momentul în care vrei să urci și să mergi la muncă sau unde ai treabă cu transportul în comun te lovești de viteza uimitoare cu care îți sar în față. Asta nu ar fi așa rău, dacă în momentul în care se văd în „rată” nu încep să comenteze cu juma de proteza desprinsă despre cât de nesimțiți sunt tinerii din ziua de astăzi. Făcând un calcul simplu, am ajuns la concluzia că nu ar trebui să mai comenteze deloc. De ce? Păi e simplu. Dacă sunt zile de sărbătoare, relicvele merg la biserică și între partidele de bârfă înconjoară mese și stau cu moaca zbârcită în pământ sau dacă e o întrunire a pupătorilor naționali de moaște pot să stea zeci de ore în șir la o coadă pentru a pupa niște oase stafidite cu gândul că le va curăța sufletul sau cancerul obținut după ani de abuzuri. Dar, în același timp, asta îi împiedică să stea în picioare în autobuz. No comment!

2. Micii Schumacher ai Piteștiului

Încă din primele dăți când m-am urcat în autobuz nu am putut să stau să nu observ cum șoferii bagă viteză ca să nu respecte programul. De prioritate nici nu mai zic, fapt care reiese și din multele accidente cu care se confruntă Publitrans. Recent, din cauza idolenței și nepăsării cu care conduc șoferii Publitrans vreo trei persoane au ajuns la spital pentru că idiotul de la volan a pus frână brusc, lucru care duce la a doua remarcă: șoferii Publitrans nu transportă oameni ci saci de cartofi...

3. Zeii din autobuz

Eheee, controlorii. Acei mici gândaci de autobuz care se cred niște trimiși pe rute de către Dumnezeu. Atât atitudinea lor libidinoasă în momentul în care vin și îți cer biletul sau abonamentul și când le dai se uită la tine de parcă nu ar fi fost datoria lor să facă acest lucru, dar și comportamentul lor de-a dreptul idiot când prind o bătânică fără legitimație de călători și o bruschează pentru 21 de lei, bani care, uneori, îi bagă în buzunarul propriu. Din punctul meu de vedere, aceste personaje ar trebui să dispară de pe rutele de transport în comun. S-ar putea trece la o metodă simplă care să îi exludă din peisaj, dar, din câte se pare o să mai dăinuie o perioadă.

4. Compostoarele de pe vremea lui Platon

Se mai întâmplă câteodată sp nu ai chef să faci mișto de nași și să scoți doi lei pentru o călătorie. Urci în autobuz, treci de babe și moși și ajungi în fața compostorului. Te uiți la el, bagi biletul, tragi de manetă sau îți rupi degetul și când iese biletul, ori nu e compostat ori își rămâne în aparat, iar aici intervin zeii din autobuz și te alegi cu o amendă pentru că ... ai încercat să fraierești sistemul. Prin puținele orașe prin care am umblat și am fost cu autobuzul în niciunul nu am văzut asemenea antichități.

5. Stațiie sunt opționale

Nu doar o dată am stat ca retardatul câte 10-20 de minute să vină „rata” care mă parașutează acasă, iar în momentul în care văd de la distanță acel autobuz, ies un pic în față, că poate ma vede șoferul și oprește. Dar, ajung și stau și mă uit ca în filmele cu proști cum trece cu viteză pe lângă mine fără a avea cea mai mică intenție să mă ia și pe mine acasă. Doar îmi face un serviciu, nu?

BOR şi cheta neîncetată

De aproape două mii de ani Biserica a încercat să fie instituția care stă la baza tuturor decizilor. Timp de sute de ani a reușit, aducând în prin plan puterea dumnezeiască. Regii și împărații au post puși pe tron, conform tradiției, sub îndrumarea Vatican. Nimeni nu avea dreptul de a spune nu, altfel era pedepsit cu pedeapsa capitală.

Chiar dacă timpul a trecut, cruciadele moderne continuă, mai ales în timpul campaniilor electorale. Bugetul din acesta an aprobat de Guvern este primul care nu include donații către construirea Catedralei Mântuirii Neamului, iar imediat au începu să spună că sunt discriminați. Ok, de ce am nevoie de un loc în care să mai aud niște babe vorbind despre ce a făcut vecina de la etajul 3? De ce să mă duc într-un loc în care majoritatea persoanelor sar pe popă și mai au un pic și îl violează pentru a-l atinge pe omul lui Dumnezeu? Sincer, vreau spitale, vreau școli, vreau orice altceva în afară de niște clădiri care nu fac altceva decât să consume fonduri fără sens.

Mă chinui de peste zece ani să înțeleg care este rolul BOR în România. Am încercat să fiu un om credincios până am citit un pic despre ideea de credință normală, iar atunci am încălcat prima dogma a bisericii: „crede și nu cerceta”. Ușor, ușor am pus mâna pe BibORlie, Coran și Istoria marilor religii. Atunci mi-am dat seama ce înseamnă totul. Omul are nevoie de ceva superior pentru a fi mai ușor de supus.

Revenind la credința în masă și cum reușesc „oamenii Domnului” să facă absolut ce vor fără a avea repercursiuni din partea statului. Este mult mai ușor să câștigi un vot prin Biserică decât să o faci cu fapte reale. Popa spune, sateanul votează. Popa vrea, popa primește.

Suntem în secolul 21 și încă totul se învârte în jurul unor clădiri impozante cu trei turle și al unui cler care stă cu mâna întinsă la stat. Nimeni nu vrea să ofere ceva către oamenii care stau cu mâna întinsă (și aici mă refer la pensionarii care sunt nevoiți să iasă în stradă pentru că au pensia de 200 lei și a persoanelor cu handicap pe care nu îi acceptă nimeni la muncă), ei pur și simplu vor să primească, nimic mai mult.

Va urma.

Dad ...

Sunt peste 15 ani de cand sunt discutii despre o persoana importanta din viata mea care, din pacate, a trecut in lumea umberelor. Tatal meu a fost un militar ca profesie si asa a ramas pana in ultima secunda si a avut taria sa se intoarca din mortis i sa dea sfaturi.

Imi e dor de momentele in care imi povestea cum Mihai Viteazul castiga batalia de la Calugareni, sau cum Eliade a reusit sa facao istorie a religiilor . Era un om cu o statura. Eu sunt mic, eu sunt slab fata de cum era el.

Imi aduc aminte, acum vreo 12 ani fratele meu m-a intrebat daca mi-as fi dorit sa imi fie tata si raspunsul meu, ca un copil needucat, a fost ca “nimeni nu il poate inlocui pe tata” si am vazut o mandrie pe fata fratelui meu de nedescris. Suntem doi oameni care, intr-un fel sau altul ii semanam si ii multumim pentru mostenirea pe care ne-a lasat-o din pnct e vedere cultural si tot ce inseamna invatatura a familiei.

Am aproape 25 de ani, sunt un copil care sta si se gandeste ce osa faca in viitor si mereu ii vine in minte “ c ear face tata?”

                Tatal este tata si nimeni il poate inlocui

Solidaritate cu iz electoral

Cu ceva mai mult timp liber am avut ocazia sa rasfoiesc un pic presa online, atat cea locala, cat si cea nationala. In mod special mi-au atras atentia doua subiecte si anume mitingul de la Pitesti, unde s-au adunat o suta, doua de persoane sa ceara demisia directoarei DSP, iar al doilea a fost asa zisul protest din fata Teatrului National Bucuresti in semn de solidaritate cu Antena 3.Cele doua evenimente mi-au adus aminte de nevoia romanului de a iesi in strada si a cere diverse. Poate unii chiar stiau pentru ce au venit, dar majoritatea sunt pe langa subiect. 

Miting cu iz electoral la Pitesti

Sursa: epitesti,ro

Un asa zis miting de solidaritatea a avut loc astazi in Piata Vasile Milea intre orele 17.00 -18.00, unde peste o suta de persoane au cerut demiterea directoarei DSP Arges si a conducerii Spitalului de Pediatrie Pitesti. Protestatarii au scandat „Guvernul tehnocrat este grav… virusat!”, „Medici, respect, spitale, nu poveşti cu portocale!”, „Vrem să trăim, nu să murim!”, „Vrem să ştim adevărul: de ce ne mor copiii?” sau „Suntem alături de copiii din Argeş”. De asemenea, s-a strigat, printre altele, „Argeșul vrea adevărul!” și „Rușine, rușine!”.
Printr-un comunicat remis de Consiliul Judetean Arges, care nu are nici cea mai mica legatura cu cele doua institutii (acestea fiind in subordinea Institutiei Prefectului) se arata ca "reprezentanții protestatarilor au dorit să poarte un dialog cu conducerea administrativă a județului Argeș, astfel încât a avut loc o întâlnire cu Prefectul Județului Argeș, Mihai Oprescu, și Președintele Consiliului Județean Argeș, Florin Tecău."

Reprezentantii societatii civile nu au fost altii decat Lavinia Nastase impreuna cu sotul sau, cunoscuta bine in presa locala ca o persoana cu un limbaj extraordinar de colorat si cu o activitate destul de obscura in domeniul politic. Cel de-al treilea reprezentant a fost candidatul pentru Primaria Pitesti din partea PNTCD Arges, Gigi Dinescu.
Din scurta mea perioada in care am dat cu pixul la unele publicatii din Pitesti, am avut ocazia sa ii cunosc pe cei trei, Pe Lavinia Nastase am avut ghinionul sa o cunosc exact in timpul campaniei electorale din 2012, lucru care mi-a lasat un gust foarte amar. Pe Gigi Dinescu l-am cunoscut la primele conferinte de presa ale partidului pe care il conduce, lucruri prea interesante nereusind sa aud de la dansul. Cat din activitatea sa din cadrul Consiliului Local nu pot spune ca am ce sa laud.
Revenind la protestatarii de meserie din Pitesti, acestia sunt aceiasi inca din 2012 cand se cerea demisia fostului Presedinte Traian Basescu. La acel moment PSD Arges a scos in strada atat argeseni cat si oameni din alte judete.

In loc de galeti oamenii au primit promisiuni

Tot in comunicat remis de CJ Arges se mai arata ca la finalul intalnirii prefectul Mihai Oprescu a promis ca "toate cererile protestatarilor vor fi transmise, în cel mai scurt timp, Ministrului Sănătății, Patriciu Cadariu Achimaș, și Ministrului Afacerilor Interne, Petre Tobă". Nici Florin Tecau nu a stat departe de spectacolul electoral, venind si el cu propuneri si promisiuni. "De asemenea, președintele Florin Tecău a propus înființarea unei comisii de dialog social cu societatea civilă în domeniul sănătății și a declarat că în cadrul următoarei ședințe a Consiliului Județean Argeș Argeș va adopta o hotărâre privind acordarea unui sprijin financiar familiilor ai căror copii au fost răpuși de boală." se mai arata in comunicat.

Pensionarii antenisti la atac

Sursa: Vice.com

Al doilea eveniment pe ziua de astazi a fost mitingul in semn de solidaritate cu Antena 3, care a ramas fara sediu si automat fara loc de masacru al breslei de jurnalist. Dupa ce am citit mini-interviurile luate de redactorul de la Vice.com nu am stiut exact ce sa fac, sa rad sau sa plang?
Avand in casa pe mama care e trecuta bine de a doua tinerete, pot sa zic multumesc ca nu e "antenista. Un domn protestatar, trecut bine de 80 de ani declara senin ca in cazul desfiintarii Antenelor majoritatea protestatarilor vor fi ingropati la Universitate. Fain... Destul ca de fiecare data cand treceam pe acolo ma impiedicam de mumiile stravezii care urlau "Jos Basescu!" (care da, nu mai este presedinte de mai bine de un an), acum o sa ma impiedic si de pietre funerare.
Revedind la subiectul initial, pensionarii stransi intr-o asa zisa solidaritate, cer de prin 2012 demisii, cer exact ce aud la Antena 3. Acest pseudopost de stiri, o arma mediatica a partidelor ALDE si PSD, a reusit sa spele mintile pensionarilor cu atatea minciuni incat imi e greu sa cred ca o sa se mai poata face ceva pentru ei. Sincer, imi e mila de bucuresteni in momentul de fata pentru ca vor trebui sa suporte huiduielile si mumiile de la TNB.

Cadouri, batai si iubire de Valentine's Day

In fiecare an pe 14 februarie romanii sarbatoresc mioritica zi a indragostitilor. Chiar daca romanul e atat de iubitor, deseori cu furca, pliciul si tot tacamul, in aceasta mirifica zi se gandeste sa ii arate nevestei/prietenei/amantei cat de mult o iubeste si scoate din dulap parul ala bun si ii plesneste peste ochi cateva scatoalfe drept cadou. Da, stiu, era vorba de Vaslui.
Revenind pe taramul romanesc, barbatul, cu constiinta incarcata de atatea iesiri la bere cu baietii si stat la birou peste program, alearga prin toate magazinele si ii cumpara muierii cadouri. De la "aifoane" pana la cutii cu ciocolata. Asta in speranta ca purtatoarea de vagin nu va mai da din melita o zi, doua si va putea si el, ca tot omul, sa bea o bere linistit cu baietii butonand telecomanda nestingherit. Dar totusi, de ce e de cacat aceasta zi?

1. Love, love everywhere

Pe 14 februarie toata lumea isi aduce aminte cat de mult isi iubeste perechea si isi afirma sentimentele pe strada, in crasme in bude publice etc. Chiar e nevoie de o exprimare a dragostei intr-o anumita zi? Nu prea cred. Cine se iubeste, o face si gata.

2. Cadouri cu motiv

Sume exorbitante de bani sunt cheltuite cu acest prilej. Poate chiar mai mult decat de Craciun cand trebuie sa multumesti tot neamul tau si al ei. Partea mai nasoala, Facebook-ul se umple cu poze cu descrierea "youbyyy meu ma yubeeeshteeeee si mi-a cumparat acest dildou ca sa il simt aproape"

3. Prea multe casatorii

De Valentine's Day multe cupluri se duc in fata primarului sa isi jure dragoste eterna. Chiar daca aceste casatorii vor dura, un an, doi, zece la un moment dat o sa isi aduca aminte de aceasta zi ca momentul in care au dat cu subsemnatul la parnaia colectiva numita "casa" si acea "casa de piatra" va ajunge ceva bacovian cu o tenta emo.

Calomnia si jurnalismul

Timp de doi ani am dat cu pixul pe la diverse publicatii argesene, poate nu chiar atat de bine pe cat trebuia, dar am incercat pe cat se putea sa patrez macar o farama din deontologia jurnalismului. Nimeni nu este perfect, dar moralitatea si bunul simt trebuie sa primeze in momentul in care ai decis sa devii legatura dintre public si institutii.

Scriu acestea dupa ce am citit un articol postat pe un site de stiri (sau mai bine spus blog) unde un jurnalist argesean isi varsa frustrarile. Ok, nu-i bai, toti avem nevoie de ceva ca sa ne eliberam, dar nu ne apucam sa jignim in stanga si in dreapta. Articolul se numeste "ROMÂNIA NORMALĂ SE PREGĂTEŞTE ŞI EA SĂ IASĂ ÎN STRADĂ. ATUNCI O SĂ VĂ IA DRACU’, RETARDAŢILOR!".

In umila mea cunoastere a subiectului si a ceea ce se intampla in jurul meu o sa incerc sa comentez, cat se poate de subiectiv, anumite afirmatii ale domnului jurnalist.

  "De vreo câteva zile, o minoritate agresivă a luat cu asalt statul de drept. Seară de seară, grupuri eterogene de indivizi, extrem de vocali şi categorici, îşi arogă dreptul de a schimba România. România mea. România noastră! România NORMALĂ!"
Cei 25.000 de oameni care au iesit in strada chiar au vrut o schimbare. Fata de protestele PSD unde se vedea clar ca nimeni nu stie exact pentru ce a venit, la manifestarile #Colectiv plutea in aer ideea de schimbare.

"Cine dracului sunt ciudaţii ăştia, îmbrăcaţi în ii, cu plete care le trec de buci, cu bărbi flocoase şi cu figuri de pacienţi de ospiciu, care îşi zbiară dreptul de a ne distruge ţara? Pentru că doar nişte demenţi, nişte anarhişti pot urla pentru desfiinţarea Parlamentului şi impunerea unui Guvern cu care ei, o minoritate stridentă, trebuie să fie de acord!"
Ia face parte din portul roman traditional, dar asta nu prea mai conteaza. Ok, si eu am fost pletos, cu pletele care-mi trecea "sub buci" si ma mandresc cu asta. Florian Pittis, raposatul pletos care a fost printre altele actor, om de radio, artist, spunea intr-un cantec de-al sau "Nu conteaza cat de lung am parul / Ci conteaza cat si cum gandesc". Mari oameni de stiinta, de cultura etc au avut si inca au parul lung. Acestia sunt tot anarhisti cu figuri de pacienti de ospiciu?

"Care ne anunţă pe noi, ameninţători că strada va face şi va drege, fără să înţeleagă că, într-o democraţie, strada nu are niciun cuvânt de spus!"
Democratie provine din limba greaca si a fost format din demos (popor) si cratos (putere) adica puterea poporului. Da, ce spuneti dumneavoastra se numeste totalitarism (dictatura - vezi cazul Carol al II-lea).