luni, 1 aprilie 2013

Râsul a devenit plâns


Încă din decembrie, de la alegerile parlamentare, când cei patru milioane de români au ieșit la vot și au ales aproape în unanimitate Uniunea Social Liberală pentru a conduce în următorii patru ani țara, s-au bucurat și au râs în față fostului partid de dreapta, PDL, acum stau și se vaită de impozitele și taxele puse de guvernarea aleasă, chiar de ei.
În primele sătămâni toți erau precum niște copii mici cu o jucărie nouă. Se bucurau de victoria desăvârșită a useliștilor, dar în ultima perioadă înjură ca la ușa cortului pe fiecare membru ales în data de 10 decembrie. Acum ne întrebăm a cui este vina? A noastră, a idioților care au ieșit la vot și au încercat să țină departe promisiunile deșarte, a celor care au votat USL-ul și acum deplâng situația sau a celor care au stat acasă și au urmărit cursul evenimentelor de la televizor sau din fața calculatorului.
Fiecare dintre noi avem partea noastră de vină. Cei care am votat PDL-ul avem vina pentru că nu am plecat din țară imediat după alegeri pentru a ne face un viitor mai bun. Cei care au stat acasă au cea mai mare parte de vină deoarece ei erau cei care puteau să schimbe cu adevărat cursul deciziilor guvernamentale și să nu lase situația, în așa fel încât să fie un echilibru într-o guvernare democratică.
Însă, cea mai mare vină o au cei care au mers la vot și au pus ștampila, foarte încrezători la momentul respectiv, pe căsuța USL. Acum, chiar dacă economia și mersul țării este într-un declin continuu, aceștia ori dau  vina în continuare pe fosta guvernare, ori înjură la fiecare pas Guvernul Ponta.
Păi, Doamne iartă-mă, de ce se înjură greșeala comisă chiar de ei? În primul rând de ce au pus botul la minciunile electorale prin care se promitea lapte și miere în loc să stea un pic pe gânduri să se întrebe dacă se poate realiza totul?
Probabil, totul a fost pe ideea „dă-le frate o minciună pentru că românul când aude că primește doi lei la salariu te votează fără să mai gândească” și prin acest fel au câștigat încrederea tuturor pentru a primi un vot în plus.
Cea mai mare problemă, în momentul de față este cea a plânsului. Majoritatea promisiunilor electorale au căzut și implicit economia României este într-un declin absolut și asta se datorează celor care au spus că o să fie mai bine să aducă înapoi o pilitică de stânga, și aproape comunistă, la puterea țării. Durerea mare apare la restul oamenilor care vor ceva diferit, și din diverse motive nu pot să facă nimic altceva decât să strângă din dinți și să se uite în portofel cum sar banii pe impozite pe animalul domestic sau pe te miri ce taxă gândită în așa fel încât să sugă fiecare leu de la contribuabilul cu frică de autoritățile fiscale. Dacă omul de rând mai are și o firmă, s-a zis cu toată distracția.
Tocmai din această cauză, râsul din decembrie a ajuns acum un suspin presărat, în unele cazuri, cu usturimi de portofel și de stomac presărate uneori cu lacrimi de furie în cazul poporului. Tot ce se poate spune acum, în speranța ca situația să rămână de așa natură încât românul de rând să mai poată pune o pâine pe masă, Dumnezeu cu mila și Doamne ocolește-i pe români!