Românul nu a fost
de ieri, de astăzi un gurmand. Acesta este un lucru cunoscut încă după vremea dacilor.
Compatrioții noștrii, tot timpul, au turnat pe gât, mai ales pe perioada
sărbătorilor, alcool și mâncare după ce au ținut un post destul de lung ;i dup[ au avut surprize.
Așa se întâmplă,
în fiecare an, în perioada Paștelui sau a altor săbători creștine, când românul bagă la maț pâmă ajunge să
sune la salvare că-i explodează burta de la drob, miel și vin. Măsura încă nu e
cunoscută pentru majoritatea locuitorilor din ținutulul
carpato-danubiano-pontic și se înfig, cu un calicism atroce, în farfuriile care
par să nu aibă un fund în perioada sărbătărilor pascale sau de Crăciun și
Revelion și sunt obligați, din cauza stării de rău sau a statului de deversat
în budă prea mult, să sune la 112 pentru a chema nefericiții angajați ai
Ambulanței sau SMURD care stau cu lumânarea în brațe și se roagă în modul următor: „Dă Doamne să nu mai avem atâți proși anul astă!”.
Românul, lacom de
fel, a preferat din totdeauna să se ducă la biserică, să își aprindă lumânarea
și după să se ducă acasă și să își îndoape stomacul cu toate bunătățile preparate
de muierea de acasă (fie că-i mamă, soție sau concubină) și să bea până uită
cine e și să se ia la bătaie cu văru, cuscru sau chiar cu persoana care îi
oferă mielul la cuptor.
Trăim într-o lume
în care se urlă să avem grijă cât și cum mâncam, da din păcate enoriașii
„cretin-ortodocsi” au rămas la stadiul „bagă frate până plesnește mațu-n tine,
că Dumnezo mai știe când mai prinzi așa mancare! Am grijă de mine azi, nu
pățesc nimic, mă duc îmi dau o labă și aia e!”.
Pentru cei care au dat cu mucii-n fasole și acum îi doare ficatul pot asculta mai jos o reclamă la un produs hepatoprotect.
Ficatuipraf
