Dar eu cu cine votez?

A început o nouă campanie electorală, o nouă perioadă în care politicienii fac vizite pe unde apucă pentru a obține voturile pentru un mandat de patru ani de somn. Nu mai contează că ești în casă, pe stradă sau în mașină, peste tot auzi aceleași promisiuni, care nu vor fi onorate în veci, ci sunt simple slogane de prostire a românului care încă mai are o fărâmă de speranță că ceva se va schimba.

Politica românească sau prostituție legală pe banii contribuabililor. Așa am ajuns să văd persoanele care au furat votul prostului de rând și au ajuns în Parlamentul României sau cel European. Ne e mai bine față de cum ne era acum 10 ani? Nu! Mai rău, da. Acorzi un vot, acorzi încredere, cel puțin în mod teoretic. Acum mai degrabă, votezi și pierzi.

Nu fac deosebiri între culoarea politică, toți sunt la fel, astfel mintea mea a fugit la opera lui Caragiale, „O scrisoare pierdută”, mai ales la pasajele în care votantul amețit bine de aburii alcoolului întreba în stânga și în dreapta „Eu cu cine votez?”. Oare toți românii sunt așa? Amețiți bine de minciunile politicienilor?

Religia, boala de care suferă mulţi

Tind să cred din ce în ce mai mult că religia nu a ajuns altceva decăt o boală mintală de care oamenii obişnuiţi se folosesc pentru a arăta cât de nemiloşi şi idioţi sunt. Nu am ajuns la această concluzie întâmplător ci faptele pe care „adevăraţii creştini” le fac la pupăturile în masă, duminica la Biserică şi, nu în ultimul rând, istoria.

Încă de la răspândirea creştinismului, oamenii au încercat să oblige pe orice necredincios să creadă prin diverse metopde precum cruciadele sau torturi infernale. Dar pentru ce? Pentru un „om invizibil care trăieşte în cer, care vede orice mişcare pe care o faci şi care te va trimite în iad să suferi, sa te înneci, să arzi, dar care te iubeşte” (George Carlin). Acest aspect mi se pare absolut hilar, este o „divinitate” care te iubeşte, dar în acelaşi timp te va face să suferi pentru o eternitate.

Revenind la perioada contemporană, nu este un lucru neştiut că de fiecare dată când se scot mumii stafidite la pupat, creştinii fac mai multe aşa zise păcate decât ar face într-o zi normală: se bat, se îmbrâncesc, înjură ca românul de ce-i vine în minte şi lista poate continua, dar în acelaşi timp sunt creştini.

Nu mai zic despre adunările de duminică pentru liturghie când toată floarea vestită a tinerilor de peste 70 de ani se strâng la bârfă în biserică. Dacă ar exista un loc unde poţi afla orice despre vecini sau ce a vorbit ponta la televizor toată săptămâna, acel loc este biserica.

Romanul și băgatul la maț - audio

Românul nu a fost de ieri, de astăzi un gurmand. Acesta este un lucru cunoscut încă după vremea dacilor. Compatrioții noștrii, tot timpul, au turnat pe gât, mai ales pe perioada sărbătorilor, alcool și mâncare după ce au ținut un post destul de lung ;i dup[ au avut surprize.

Așa se întâmplă, în fiecare an, în perioada Paștelui sau a altor săbători creștine, când românul bagă la maț pâmă ajunge să sune la salvare că-i explodează burta de la drob, miel și vin. Măsura încă nu e cunoscută pentru majoritatea locuitorilor din ținutulul carpato-danubiano-pontic și se înfig, cu un calicism atroce, în farfuriile care par să nu aibă un fund în perioada sărbătărilor pascale sau de Crăciun și Revelion și sunt obligați, din cauza stării de rău sau a statului de deversat în budă prea mult, să sune la 112 pentru a chema nefericiții angajați ai Ambulanței sau SMURD care stau cu lumânarea în brațe și se roagă în modul următor: „Dă Doamne să nu mai avem atâți proși anul astă!”.

Românul, lacom de fel, a preferat din totdeauna să se ducă la biserică, să își aprindă lumânarea și după să se ducă acasă și să își îndoape stomacul cu toate bunătățile preparate de muierea de acasă (fie că-i mamă, soție sau concubină) și să bea până uită cine e și să se ia la bătaie cu văru, cuscru sau chiar cu persoana care îi oferă mielul la cuptor.

Trăim într-o lume în care se urlă să avem grijă cât și cum mâncam, da din păcate enoriașii „cretin-ortodocsi” au rămas la stadiul „bagă frate până plesnește mațu-n tine, că Dumnezo mai știe când mai prinzi așa mancare! Am grijă de mine azi, nu pățesc nimic, mă duc îmi dau o labă și aia e!”.

Pentru cei care au dat cu mucii-n fasole și acum îi doare ficatul pot asculta mai jos o reclamă la un produs hepatoprotect.

Ficatuipraf