Religia, boala de care suferă mulţi

Tind să cred din ce în ce mai mult că religia nu a ajuns altceva decăt o boală mintală de care oamenii obişnuiţi se folosesc pentru a arăta cât de nemiloşi şi idioţi sunt. Nu am ajuns la această concluzie întâmplător ci faptele pe care „adevăraţii creştini” le fac la pupăturile în masă, duminica la Biserică şi, nu în ultimul rând, istoria.

Încă de la răspândirea creştinismului, oamenii au încercat să oblige pe orice necredincios să creadă prin diverse metopde precum cruciadele sau torturi infernale. Dar pentru ce? Pentru un „om invizibil care trăieşte în cer, care vede orice mişcare pe care o faci şi care te va trimite în iad să suferi, sa te înneci, să arzi, dar care te iubeşte” (George Carlin). Acest aspect mi se pare absolut hilar, este o „divinitate” care te iubeşte, dar în acelaşi timp te va face să suferi pentru o eternitate.

Revenind la perioada contemporană, nu este un lucru neştiut că de fiecare dată când se scot mumii stafidite la pupat, creştinii fac mai multe aşa zise păcate decât ar face într-o zi normală: se bat, se îmbrâncesc, înjură ca românul de ce-i vine în minte şi lista poate continua, dar în acelaşi timp sunt creştini.

Nu mai zic despre adunările de duminică pentru liturghie când toată floarea vestită a tinerilor de peste 70 de ani se strâng la bârfă în biserică. Dacă ar exista un loc unde poţi afla orice despre vecini sau ce a vorbit ponta la televizor toată săptămâna, acel loc este biserica.

BOR: „Vrem bani de la Stat și acatiste!”

În ultima perioadă, mai mulți tineri au început să posteze diverse imagini sau texte referitoare la stoparea finanțării Bisericii de la bugetul de stat, dar din câte se pare acest lucru nu se va întâmpla datorită influenței politice a religiei la noi în țară.

Nu este prima dată când o spun: Da, sunt de acord ca Biserica să nu mai primească bani de la bugetul de stat. Cine vrea să contribuie să o facă, eu unul prefer ca banii din impozitele plătite de mine să se ducă la orfelinate, spitale etc și nu la popi.

De unde a început finanțarea de la stat pentru Biserici?

Încă de la recunoașterea Bisericii Creștine, împărații, regii și conducătorii statului au decis ca o mare parte din veniturile lăcașelor de cult să vină de la stat pentru modernizarea acestora și pentru bunul trai al slujitorilor Domnului.

Așa s-a întâmplat și în România până în anul 1863 când Alexandru Ioan Cuza a decretat ca toate averile mânăstirești din România sunt și raman ale statului, lucru care a rămas până în 1990, când a căzut comunismul (teoretic).

BOR nu renunță la bani

După ce, acum câteva luni, deputatul Remus Cernea a venit cu un proiect de lege prin care finanțarea bisericii să ia sfârșit, fețele bisericești au sărit de cur în sus că nu e drept justificând că proprietarea pe clădiri și terenuri este a Bisericii.

Printre primele persoane care s-au răsculat a fost Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române declarând că: ''Sprijinul de la bugetul de stat pentru culte nu este un privilegiu, ci o obligatie asumata de statul roman dupa confiscarea proprietatilor bisericesti mai intai de catre Alexandru Ioan Cuza, iar apoi de catre regimul comunist. Cea mai mare parte sunt institutii publice, spitale, scoli, gradinite".

Unde este libertatea de alegere garantată de Constituție?

Conform Constituției României și a Drepturilor Omului, fiecare persoană are dreptul de a alege liber cui, la ce sau unde să își redirecționeze banii. Acum, îmi pun eu întrebarea: de ce sunt obligat să plătesc preoților benzina și mașinile exorbitant de scumpe? Sau de ce să nu îmi trimit cei doi la sută din impozite unde vreau eu?

În al doilea rând ridic un alt punct de vedere. Tot timpul BOR, pe lângă banii primiți de la enoriași, care nu sunt puțini, mai au și monopolul pus pe confecționarea și comercializarea produselor bisericești, care iar nu sunt ieftine.

Astfel BOR, chiar dacă are venituri peste venituri, tot continuă să cerșească bani de Guvern. Oare se va termina vreodată acest non sens?