Dispreț. Probabil aceasta este starea pe care o am în
momentul de față în legătură cu tâmpeniile făcute de premier și miniștrii din
ultimii doi ani. După ce că trăim într-o țară care mai are un pic și ajunge la
miraculoasele standarde al Somaliei, primul ministru Victor Ponta vine la
Pitești să ne arate, încă o dată, ce înseamnă învățăturile „Ilici” și Năstase.
Nu mai țin minte cum am ajuns să preiau subiectul Arpechim, încă din primele luni
când lucram în presa argeșeană, dar, astăzi, am observat cu adevărat interesul
pe care omul pus în fruntea Guvernului l-a arătat oamenilor care de aproape trei ani nu au ce
să mai pună pe masă.
Un grup de
protestatari l-au întâmpinat, după umila mea părere, cum se cuvine: huiduieli și
înjurături. Reacția lui Ponta a fost una demnă de un om venit direct din cârciumă. A trecut pe lângă ei ca și cum nu ar fi existat. Nu îmi rămâne sî cred că pentru acei amărâți sloganul „Dreptate până la capăt” nu este
altceva decât „Sărăcie până la moarte”. Cum Dumnezeule să fi atât de ignorant?
E simplu. Epoca Năstase a demonstrate ce înseamnă ignoranța. „Tătucul” politic
al actualului premier a demonstrat în nenumărate rânduri că e mai important ca
în timpul mandatului să fi un egoist și să nu lucrezi pentru idioții care vor
să își câștige o pâine cinstit pe meleagurile autohtone (amintim cazul „Mătușa
Tamara”).
De câte ori
deschid televizorul sau îl vad „face to face” am impresia că acel zâmbet
meschin spune „dormi liniștit, mâine o să mai ai o taxa în plus” și, cu toate
că tot astăzi s-a anunțat revenirea la construirea autostrăzii Pitești – Sibiu,
„nu ne permitem, e prea mare. O să facem București – localitatea unui alt baron
roșu.
Bun venit
în România. Țara în care democrația și drepturile oamenilor sunt doar o
cărticică de colorat pe care scrie „pentru retardați”.
