Ei plang, cainii musca

De fiecare data cand apare un subiect de tipul “senzational” toti internautii sar ca din foc cu parerile pro si contra. Acum doua saptamani a aparut cazul copilului ucis de caini in Parcul Tei din Bucuresti. Din prima secunda a mediatizarii nefericitului eveniment trei sferturi din “faisbuchistii” romani au trecut de partea contra.

Nu doar o data am auzit sau am citit ca nu a fost vina acelui caine. Da, sunt de acord intr-o oarecare masura deoarece babele care au grija de caini si sar cu bastonul si injuraturile aferene la hingherii care, teoretic, isi fac meseria, au uitat ca exista si nu l-au mai hranit vreme de cateva zile, iar din cauza asta poate a sarit la copil. O alta aberatie pe care am auzit-o ar fi cum ca pustiul s-a dus sa “tachineze” cainele si patrupedul s-ar fi simtit amenintat si l-a atacat, cu toate ca parcurile au fost inventate pentru recreere si pentru ca parintii sa isi scoata odraslele la joaca intr-un loc, teoretic, lipsit de pericole.

Intr-o alta ordine de idei, dupa gandirea mea, nu ar fi mai bine ca oamenii sa iasa cu pustii in parc fara sa isi mai faca griji ca patesc ceva din cauza patrupedelor sterilizate si aruncate inapoi pe strazi? Toata lumea se plange ca “vai doamne, tinerea cainilor in adaposturi costa prea mult” sau ca “primariile au mai multi bani si asa alesii locali pot fura mai mult”, dar nu stau o clipa sa se gandeasca cat costa ingrijirile medicale a miilor de oameni atacati de maidanezi anual.

Am mai scris intr-un articol precedent si acum ma repet. De ce ONG-urile si oamenii atat de iubitori de animale nu iau cate un maidanez (cel putin) dupa strada acasa, sa il ingrijeasca, sa il spele si sa ii faca toate cele necesare? Este simplu. E mult mai usor de aruncat cu vorbe, de tastat sau de iesit in mijlocul orasului la proteste decat sa stai sa ai grija de un animal.

Solutii sunt destule, dar lipsa de creier loveste drastic

Solutii pentru scaderea numarului de caini fara stapan de pe strada sunt nenumarate, dar lipsa de folosire a organului oarecum vital pentru multi nu face decat sa se vada una singura, adica eutanasirea. In urmatoarele randuri incerc sa dau cateva exemple.

1.       1. Construirea de mai multe adaposturi pentru cainii fara stapan.

Da stiu! Lipsa de fonduri. Asta nu ar mai fi o problema atat de mare daca din impizitele anuale s-ar ceda 2% catre adaposturi si nu catre Biserica sau alte ONG-uri fara sens.

2.       Biserica Ortodoxa Romana sa cedeze anual o anumita suma.

BOR strange anual sume cu foarte multe zerouri, atat de la bugetul de stat cat si de la enoriasi. Aceasta in loc sa le foloseasca pentru cauze caritabile si de bun augur le folosesc in scopuri strict egoiste precum construirea de noi lacasuri de cult (in Romania apare o biserica o data la 3 zile), impopotonarea Patriarhiilor cu fel si fel de obiecte care de care mai aurite sau inoirea parcului auto destinat preotilor.

3.       In bugetul anual intocmit de Guvern sa se prevada un beget special

In bugetul intocmit de Guvern la inceputul fiecarui an ar trebui sa se prevada o anumita suma de bani pentru ingrijirea, sterilizarea si chiar eutanasirea cainilor (mai ales a celor agresivi sau bolnavi).

4.       Donatii

Cei care au salarii foarte mari sau oamenii de afaceri, mai ales cei care sunt impotriva eutanasierii ar putea dona atat bani cat si terenuri pentru construirea de noi adaposturi.

5.       Adoptia

Pentru a nu se crea o supraaglomerare in adaposturi fiecare militant ar trebui sa ia macar un patruped acasa si sa il ingrijeasca cum se cuvine, iar in cazul in care il scoate din adapost si il lasa din nou pe strazi sa fie sanctionat temeinic de lege ca a doua oara sa nu o mai faca.

Problemele de acest fel nu o sa inceteze in viitorul apropiat, chiar daca se militeaza atat de mult. Numarul cainilor de pe strazi va creste, iar numarul persoanelor atacate sau chiar ucise de caini va creste mult mai mult.

Protestele activistilor create din lipsa de ocupatie

Nu deschid dimineata ochii bine si intru pe diverse site-uri de stiri si pe Facebook. De cand ma stiu principalele stiri pe care le vad, sunt puse in asa fel incat sa sara in ochii internautului, sunt cele despre scandaluri, batai, crime si vedete care au pozat cu o tata la vedere sau cu fofoloanca sculata.
Presa, in momentul de fata, nu a ajuns decat un mijloc prin care romanul de rand se amuza ca la un spectacol, urmand ulterior sa o comenteze in modul in care a inteles articolul respectiv. Daca e politic o sa arunce cu pietre in stanga sau in dreapta, daca e social arunca vina pe societate, guvernare sau pe "tinerii needucati" si asa mai departe.

In ultima saptamana s-a batut pasul pe loc la doua subiecte de o fascininare fara egal, atat pentru presa cat si pentru romanul de rand care sta cu mainile in san.
Rosia Montana adusa din nou la viata
Primul subiect nu este chiar unul de noutate deoarece se refera la Rosia Montana. Nu pot sa zic ca sunt pro sau contra. Este o buba veche a tarii in care traim. Pe de-o parte ar crea locuri noi de munca, dar pe cealalta parte ar dauna enorm naturii. Timp de cateva zile, in mai multe orase din tara, activistii pentru mediu sau simpli oameni au iesit in strada pentru a incerca sa rezolve problema pentru ca fauna de acolo sa nu fie pusa in pericol, un lucru bun privit din perspectiva unui ecolog, dar se stie foarte bine ca oamenii de acolo au lucrat aproape toata viata in mine si altceva nu le-ar aduce painea pe masa. Acum ramane intrebarea: "Ce e mai important? Omul sau natura?".
Problema cainilor maidanezi devine mult mai grava
Al doilea subiect, tratat mai mult si mai apasat de autoritati este cazul copilului de patru ani ucis in Parcul Tei din Capitala.
Cainii maidanezi nu sunt o problema doar in Bucuresti, ci in toata tara. Zilnic ajung la spital zeci de oameni atacati de "cel mai bun prieten al omului lasat de izbeliste pe strada", iar in acest fel sunt cheltuiti mai multi bani pe ingrijirea pacientilor decat daca s-ar face mai multe adaposturi. O alta problema in acest subiect apare cand familia micutului deschide televizorul si le aduce aminte in mod constant modul in care a fost ucis. Impactul psihologic oricum a fost unul imens (nu cred ca i-ar convenii cuiva sa ii moara copilul la o varsta atat de frageda, daramite intr-un mod ca acela).
Pentru a nu se repeta un asemenea incident multi dintre alesii locali si nationali au sugerat eutanasierea cainilor, dar ca de obicei ONG-urile au sarit de cur in sus ca nu trebuie sa facem rau animalelor, cu toate ca "ucigasul" copilului era detinut de un ONG (Caleidoscop) pe care il adoptase cu ceva timp in urma, si in loc sa fie intr-o casa/adapost a fost lasat liber pe strazi.
Acum imi pun eu intrebarea, activistii din ONG-urile pentru protectia animalelor unde traiesc? Sub pamant? Ei chiar nu se plimba pe strazi? Chiar nu vad cetele de 10-15 caini liberi care, cum le sunt calcat teritoriul, sar la oameni? Chair atat de idioti sunt? Daca tot sunt atat de iubitori de animale de ce nu le adopta si sa le ofere un camin? Probabil la aceste intrebari voi ramane fara un raspuns pana in clipa finala.

Activistii nu fac nimic altceva decat sa iasa in strada si sa arunce cu noroi peste tot sustinand cu varf si indesat faptul ca animalele au si ele drepturi, in loc sa stranga fonduri sau sa se zbata pentru a crea adaposturi si pentru preluarea cainilor maidanezi dupa strazi.