Nu deschid dimineata ochii bine si intru pe diverse site-uri de stiri si pe Facebook. De cand ma stiu principalele stiri pe care le vad, sunt puse in asa fel incat sa sara in ochii internautului, sunt cele despre scandaluri, batai, crime si vedete care au pozat cu o tata la vedere sau cu fofoloanca sculata.Presa, in momentul de fata, nu a ajuns decat un mijloc prin care romanul de rand se amuza ca la un spectacol, urmand ulterior sa o comenteze in modul in care a inteles articolul respectiv. Daca e politic o sa arunce cu pietre in stanga sau in dreapta, daca e social arunca vina pe societate, guvernare sau pe "tinerii needucati" si asa mai departe.
In ultima saptamana s-a batut pasul pe loc la doua subiecte de o fascininare fara egal, atat pentru presa cat si pentru romanul de rand care sta cu mainile in san.
Rosia Montana adusa din nou la viata
Primul subiect nu este chiar unul de noutate deoarece se refera la Rosia Montana. Nu pot sa zic ca sunt pro sau contra. Este o buba veche a tarii in care traim. Pe de-o parte ar crea locuri noi de munca, dar pe cealalta parte ar dauna enorm naturii. Timp de cateva zile, in mai multe orase din tara, activistii pentru mediu sau simpli oameni au iesit in strada pentru a incerca sa rezolve problema pentru ca fauna de acolo sa nu fie pusa in pericol, un lucru bun privit din perspectiva unui ecolog, dar se stie foarte bine ca oamenii de acolo au lucrat aproape toata viata in mine si altceva nu le-ar aduce painea pe masa. Acum ramane intrebarea: "Ce e mai important? Omul sau natura?".
Problema cainilor maidanezi devine mult mai grava
Al doilea subiect, tratat mai mult si mai apasat de autoritati este cazul copilului de patru ani ucis in Parcul Tei din Capitala.
Cainii maidanezi nu sunt o problema doar in Bucuresti, ci in toata tara. Zilnic ajung la spital zeci de oameni atacati de "cel mai bun prieten al omului lasat de izbeliste pe strada", iar in acest fel sunt cheltuiti mai multi bani pe ingrijirea pacientilor decat daca s-ar face mai multe adaposturi. O alta problema in acest subiect apare cand familia micutului deschide televizorul si le aduce aminte in mod constant modul in care a fost ucis. Impactul psihologic oricum a fost unul imens (nu cred ca i-ar convenii cuiva sa ii moara copilul la o varsta atat de frageda, daramite intr-un mod ca acela).
Pentru a nu se repeta un asemenea incident multi dintre alesii locali si nationali au sugerat eutanasierea cainilor, dar ca de obicei ONG-urile au sarit de cur in sus ca nu trebuie sa facem rau animalelor, cu toate ca "ucigasul" copilului era detinut de un ONG (Caleidoscop) pe care il adoptase cu ceva timp in urma, si in loc sa fie intr-o casa/adapost a fost lasat liber pe strazi.
Acum imi pun eu intrebarea, activistii din ONG-urile pentru protectia animalelor unde traiesc? Sub pamant? Ei chiar nu se plimba pe strazi? Chiar nu vad cetele de 10-15 caini liberi care, cum le sunt calcat teritoriul, sar la oameni? Chair atat de idioti sunt? Daca tot sunt atat de iubitori de animale de ce nu le adopta si sa le ofere un camin? Probabil la aceste intrebari voi ramane fara un raspuns pana in clipa finala.
Rosia Montana adusa din nou la viata
Primul subiect nu este chiar unul de noutate deoarece se refera la Rosia Montana. Nu pot sa zic ca sunt pro sau contra. Este o buba veche a tarii in care traim. Pe de-o parte ar crea locuri noi de munca, dar pe cealalta parte ar dauna enorm naturii. Timp de cateva zile, in mai multe orase din tara, activistii pentru mediu sau simpli oameni au iesit in strada pentru a incerca sa rezolve problema pentru ca fauna de acolo sa nu fie pusa in pericol, un lucru bun privit din perspectiva unui ecolog, dar se stie foarte bine ca oamenii de acolo au lucrat aproape toata viata in mine si altceva nu le-ar aduce painea pe masa. Acum ramane intrebarea: "Ce e mai important? Omul sau natura?".
Problema cainilor maidanezi devine mult mai grava
Al doilea subiect, tratat mai mult si mai apasat de autoritati este cazul copilului de patru ani ucis in Parcul Tei din Capitala.
Cainii maidanezi nu sunt o problema doar in Bucuresti, ci in toata tara. Zilnic ajung la spital zeci de oameni atacati de "cel mai bun prieten al omului lasat de izbeliste pe strada", iar in acest fel sunt cheltuiti mai multi bani pe ingrijirea pacientilor decat daca s-ar face mai multe adaposturi. O alta problema in acest subiect apare cand familia micutului deschide televizorul si le aduce aminte in mod constant modul in care a fost ucis. Impactul psihologic oricum a fost unul imens (nu cred ca i-ar convenii cuiva sa ii moara copilul la o varsta atat de frageda, daramite intr-un mod ca acela).
Pentru a nu se repeta un asemenea incident multi dintre alesii locali si nationali au sugerat eutanasierea cainilor, dar ca de obicei ONG-urile au sarit de cur in sus ca nu trebuie sa facem rau animalelor, cu toate ca "ucigasul" copilului era detinut de un ONG (Caleidoscop) pe care il adoptase cu ceva timp in urma, si in loc sa fie intr-o casa/adapost a fost lasat liber pe strazi.
Acum imi pun eu intrebarea, activistii din ONG-urile pentru protectia animalelor unde traiesc? Sub pamant? Ei chiar nu se plimba pe strazi? Chiar nu vad cetele de 10-15 caini liberi care, cum le sunt calcat teritoriul, sar la oameni? Chair atat de idioti sunt? Daca tot sunt atat de iubitori de animale de ce nu le adopta si sa le ofere un camin? Probabil la aceste intrebari voi ramane fara un raspuns pana in clipa finala.
Activistii nu fac nimic altceva decat sa iasa in strada si sa arunce cu noroi peste tot sustinand cu varf si indesat faptul ca animalele au si ele drepturi, in loc sa stranga fonduri sau sa se zbata pentru a crea adaposturi si pentru preluarea cainilor maidanezi dupa strazi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu