De fiecare data cand apare un subiect de tipul “senzational”
toti internautii sar ca din foc cu parerile pro si contra. Acum doua saptamani
a aparut cazul copilului ucis de caini in Parcul Tei din Bucuresti. Din prima
secunda a mediatizarii nefericitului eveniment trei sferturi din “faisbuchistii”
romani au trecut de partea contra.
Nu doar o data am auzit sau am citit ca nu a fost vina
acelui caine. Da, sunt de acord intr-o oarecare masura deoarece babele care au
grija de caini si sar cu bastonul si injuraturile aferene la hingherii care,
teoretic, isi fac meseria, au uitat ca exista si nu l-au mai hranit vreme de
cateva zile, iar din cauza asta poate a sarit la copil. O alta aberatie pe care
am auzit-o ar fi cum ca pustiul s-a dus sa “tachineze” cainele si patrupedul
s-ar fi simtit amenintat si l-a atacat, cu toate ca parcurile au fost inventate pentru recreere si pentru ca parintii sa isi scoata odraslele la joaca intr-un loc, teoretic, lipsit de pericole.
Intr-o alta ordine de idei, dupa gandirea mea, nu ar fi mai
bine ca oamenii sa iasa cu pustii in parc fara sa isi mai faca griji ca patesc
ceva din cauza patrupedelor sterilizate si aruncate inapoi pe strazi? Toata
lumea se plange ca “vai doamne, tinerea cainilor in adaposturi costa prea mult”
sau ca “primariile au mai multi bani si asa alesii locali pot fura mai mult”,
dar nu stau o clipa sa se gandeasca cat costa ingrijirile medicale a miilor de
oameni atacati de maidanezi anual.
Am mai scris intr-un articol precedent si acum ma repet. De
ce ONG-urile si oamenii atat de iubitori de animale nu iau cate un maidanez
(cel putin) dupa strada acasa, sa il ingrijeasca, sa il spele si sa ii faca
toate cele necesare? Este simplu. E mult mai usor de aruncat cu vorbe, de
tastat sau de iesit in mijlocul orasului la proteste decat sa stai sa ai grija
de un animal.
Solutii sunt destule,
dar lipsa de creier loveste drastic
Solutii pentru scaderea numarului de caini fara stapan de pe
strada sunt nenumarate, dar lipsa de folosire a organului oarecum vital pentru
multi nu face decat sa se vada una singura, adica eutanasirea. In urmatoarele
randuri incerc sa dau cateva exemple.
1.
1. Construirea de mai multe adaposturi pentru
cainii fara stapan.
Da stiu! Lipsa de fonduri. Asta nu ar mai fi o problema atat
de mare daca din impizitele anuale s-ar ceda 2% catre adaposturi si nu catre Biserica
sau alte ONG-uri fara sens.
2.
Biserica Ortodoxa Romana sa cedeze anual o
anumita suma.
BOR strange anual sume cu foarte multe zerouri, atat de la
bugetul de stat cat si de la enoriasi. Aceasta in loc sa le foloseasca pentru
cauze caritabile si de bun augur le folosesc in scopuri strict egoiste precum
construirea de noi lacasuri de cult (in Romania apare o biserica o data la 3
zile), impopotonarea Patriarhiilor cu fel si fel de obiecte care de care mai
aurite sau inoirea parcului auto destinat preotilor.
3.
In bugetul anual intocmit de Guvern sa se
prevada un beget special
In bugetul intocmit de Guvern la inceputul fiecarui an ar
trebui sa se prevada o anumita suma de bani pentru ingrijirea, sterilizarea si
chiar eutanasirea cainilor (mai ales a celor agresivi sau bolnavi).
4.
Donatii
Cei care au salarii foarte mari sau oamenii de afaceri, mai
ales cei care sunt impotriva eutanasierii ar putea dona atat bani cat si
terenuri pentru construirea de noi adaposturi.
5.
Adoptia
Pentru a nu se crea o supraaglomerare in adaposturi fiecare
militant ar trebui sa ia macar un patruped acasa si sa il ingrijeasca cum se
cuvine, iar in cazul in care il scoate din adapost si il lasa din nou pe strazi
sa fie sanctionat temeinic de lege ca a doua oara sa nu o mai faca.
Problemele de acest fel nu o sa inceteze in viitorul
apropiat, chiar daca se militeaza atat de mult. Numarul cainilor de pe strazi
va creste, iar numarul persoanelor atacate sau chiar ucise de caini va creste
mult mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu