Sunt peste 15 ani de cand sunt
discutii despre o persoana importanta din viata mea care, din pacate, a trecut
in lumea umberelor. Tatal meu a fost un militar ca profesie si asa a ramas pana
in ultima secunda si a avut taria sa se intoarca din mortis i sa dea sfaturi.
Imi e dor de momentele in care imi
povestea cum Mihai Viteazul castiga batalia de la Calugareni, sau cum Eliade a
reusit sa facao istorie a religiilor . Era un om cu o statura. Eu sunt mic, eu
sunt slab fata de cum era el.
Imi aduc aminte, acum vreo 12 ani
fratele meu m-a intrebat daca mi-as fi dorit sa imi fie tata si raspunsul meu,
ca un copil needucat, a fost ca “nimeni nu il poate inlocui pe tata” si am
vazut o mandrie pe fata fratelui meu de nedescris. Suntem doi oameni care,
intr-un fel sau altul ii semanam si ii multumim pentru mostenirea pe care ne-a
lasat-o din pnct e vedere cultural si tot ce inseamna invatatura a familiei.
Am aproape 25 de ani, sunt un copil
care sta si se gandeste ce osa faca in viitor si mereu ii vine in minte “ c ear
face tata?”
Tatal este tata si nimeni il poate inlocui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu