Chiar dacă timpul
a trecut, cruciadele moderne continuă, mai ales în timpul campaniilor
electorale. Bugetul din acesta an aprobat de Guvern este primul care nu include
donații către construirea Catedralei Mântuirii Neamului, iar imediat au începu să spună că sunt discriminați. Ok, de ce am nevoie de
un loc în care să mai aud niște babe vorbind despre ce a făcut vecina de la
etajul 3? De ce să mă duc într-un loc în care majoritatea persoanelor sar pe
popă și mai au un pic și îl violează pentru a-l atinge pe omul lui Dumnezeu?
Sincer, vreau spitale, vreau școli, vreau orice altceva în afară de niște
clădiri care nu fac altceva decât să consume fonduri fără sens.
Mă chinui de
peste zece ani să înțeleg care este rolul BOR în România. Am încercat să fiu un
om credincios până am citit un pic despre ideea de credință normală, iar atunci
am încălcat prima dogma a bisericii: „crede și nu cerceta”. Ușor, ușor am pus
mâna pe BibORlie, Coran și Istoria marilor religii. Atunci mi-am dat seama ce
înseamnă totul. Omul are nevoie de ceva superior pentru a fi mai ușor de supus.
Revenind la
credința în masă și cum reușesc „oamenii Domnului” să facă absolut ce vor fără
a avea repercursiuni din partea statului. Este mult mai ușor să câștigi un vot
prin Biserică decât să o faci cu fapte reale. Popa spune, sateanul votează.
Popa vrea, popa primește.
Suntem în secolul
21 și încă totul se învârte în jurul unor clădiri impozante cu trei turle și al
unui cler care stă cu mâna întinsă la stat. Nimeni nu vrea să ofere ceva către
oamenii care stau cu mâna întinsă (și aici mă refer la pensionarii care sunt
nevoiți să iasă în stradă pentru că au pensia de 200 lei și a persoanelor cu
handicap pe care nu îi acceptă nimeni la muncă), ei pur și simplu vor să
primească, nimic mai mult.
Va urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu