Se afișează postările cu eticheta facebook. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta facebook. Afișați toate postările

miercuri, 29 ianuarie 2014

Cine are nevoie de credință când avem biserici?

Nu am crezut vreodată că îndoctrinarea religioasă va ajunge în secolul XXI să pună stăpânire în așa hal pe rațiunea omului modern. Dar, uite că se întâmplă acest lucru. Creștinii au reușit să închidă paginile "Iisus Hristos", "Dumnezeu", "Zeus" şi suspendarea voluntară a altora prin campania masivă pe care au făcut-o pe Facebook.
Prin acest act a fost încălcată, în primul rând Constituția Ronâniei care prevede clar prin articolul 21că "libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.". În al doilea rând nu văd de ce să nu îmi urmez raționamentul și să mă iau dupa o idee creată pentru a manipula sau pentru a câștiga sume impresionante de bani care se duc la „slujitorii Domnului” și în construcția de monumente care ar bate oricând și cele șapte minuni ale lumii antice.
Nu cred că mai trăim în Evul Mediu când regii erau supuși Papei de la Roma și când orice „necredincios” era torturat până la ultima suflare pentru că nu credea într-unul dintre cei Dumnezei – cel catolic sau cel ortodox. Tind să cred că încă mai există o fărâmă de libertate prin care omul modern poate decide dacă își va lăsa copilul să nu participle la orele de religie unde se pompează informații dintr-o carte tradusă de miliarde de ori (în majoritatea cazurilor de către biserică) sau că omul evoluat din ziua de azi poate trece de ideea „Mă va pedepsi Dumnezeu dacă nu îl finanțez pe părinte să își ia ultimul model de Lexus”.
Am scris de atâtea ori, în prezent, cu toate că oamenii mor de cancer și de alte boli incurabile, într-un stat care se crede modern o mare parte din fondurile bugetului de stat se duc către biserică pentru construcția de noi lăcașe de cult (amintesc că o dată la trei zile apare unul nou) și nu spre cercetare. Românii au o istorie în medicină, dar din momentul în care biserica a preluat din nou frâiele economiei ne putem lua la revedere de la a mai descoperi ceva nou.
Am spus-o și o să mă repet de câte ori este nevoie: nu cred în existența unui Dumnezeu, Allah sau oricare alt nume dat de oameni pentru o nevoie sclavagistă.

marți, 26 martie 2013

Facebook(I): Buci la poza de profil


Din plictiseala de seară tipică mie, stau și îmi arunc ochii, din când în când, pe „preamăritul” Facebook. Pe lângă melodii share-uite, poze din clasele de curs văd adeseori … buci. Dar nu din cele nașpa, ci, să mă fac mai scurt, material de labă.
Nu asta e problema. Ok, îți postezi curul ca foto de profil, nu am nimic împotrivă, dar problema vine, când tu dai un „goagăl sărci” la „fund mișto”, îți salvezi poza și după o urci frumos pe faisbuc și te lauzi „iete ce cur mișto am”.
Din punctul meu de vedere, aceste persoane au mari probleme cu imaginea proprie și ca să impresioneze (a se citi – milogi) unii bărbați pun buci străine. Sau cum ar spune un înțelept din clasa de jos, „bă îmi arăți curu ală și io, deci io, vreau să îl fut până se face miere, ce dușmanii mei!”
Partea dubioasă vine după, când „fanii” persoanei respective sar cu like-uri și comentarii de genul „Ce frumos! E al tău?”. Serios, am eu o problemă cu mansarda sau am rămas prea mult în trecut, când oamenii,  cu ceva cap puneau, nu știu, poza cu moaca lor sau cu ceva semnificativ?...
Oricum, nu mă deranjează să stau să ma minunez (a se citi – rămâne rece) la ce se pune pe Facebook. Poate mâine, poimâine, în loc de buci o să vedem la poza de profil animăluțe roz și pufoase.