România a ajuns
ca un bețiv notoriu care când încearcă să ajungă acasă merge un pas înainte,
doi înapoi și după pic, iar când încearcă să se ridice uită drumul
inițial și se duce...înapoi. Au trecut 24 de ani de când Republica Socialistă
Română a picat și au venit la guvernare foști comuniști, acoliții și „studenții”
lor, iar țara noastră nu a trecut de un nivel de civilizație, cu toate că am
intrat in Uniunea Europeană și NATO.
Revoluția din ’89 a fost o mică demonstrație a unor copii
care vroiau să introducă în țară o adevărată democrație dar din câte se vede au
reușit doar să își piardă viața pentru ca odraslele lor să vadă la televizor
niște oameni care se dau democrați și care de fapt sunt conduși din umbra de
foști membrii convinși de partid, astfel încât doctrina de stânga să continue.
Istoria României
de la abdicarea lui Cuza a arătat un declin din toate punctele de vedere.
Primul rege al României mici a încercat ceva, a reușit, regele României Mari a
reușit să facă mai multe, iar după a început declinul. Din momentul în care a
murit regele Ferdinand și a preluat Carol al II-lea (ambele mandate), mareșalul
Ion Antonescu sau Mihai I România a fost în picaj liber și într-o „comunizare”
excesivă. De la România „dodoloață” am ajuns un stat redus din punct de vedere
al teritoriului și al valorilor naționale.
La sfârșitul
anului 2013, când ar fi trebuit să valorificăm persoane cu o inteligență mai
mare decât a lui Mircea Eliade sau a lui
Ferdinand (din punct de vedere politic), am ajuns să îi „aruncăm” afară ca să
se bucure străinii, iar noi să rămânem cu niștre scriitori de cărți
pușcîriabili (Adrian Năstase) sau premieri care copiază cuvânt cu cuvânt
lucrări ale unor oameni care au muncit (Victor Ponta).
România la
sfârșitul anului 2013 a ajuns o rușine pentru titlul de țară europeană, care
conform actualei guvernări, merge mult mai bine față de anii trecuți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu