Religia, boala de care suferă mulţi

Tind să cred din ce în ce mai mult că religia nu a ajuns altceva decăt o boală mintală de care oamenii obişnuiţi se folosesc pentru a arăta cât de nemiloşi şi idioţi sunt. Nu am ajuns la această concluzie întâmplător ci faptele pe care „adevăraţii creştini” le fac la pupăturile în masă, duminica la Biserică şi, nu în ultimul rând, istoria.

Încă de la răspândirea creştinismului, oamenii au încercat să oblige pe orice necredincios să creadă prin diverse metopde precum cruciadele sau torturi infernale. Dar pentru ce? Pentru un „om invizibil care trăieşte în cer, care vede orice mişcare pe care o faci şi care te va trimite în iad să suferi, sa te înneci, să arzi, dar care te iubeşte” (George Carlin). Acest aspect mi se pare absolut hilar, este o „divinitate” care te iubeşte, dar în acelaşi timp te va face să suferi pentru o eternitate.

Revenind la perioada contemporană, nu este un lucru neştiut că de fiecare dată când se scot mumii stafidite la pupat, creştinii fac mai multe aşa zise păcate decât ar face într-o zi normală: se bat, se îmbrâncesc, înjură ca românul de ce-i vine în minte şi lista poate continua, dar în acelaşi timp sunt creştini.

Nu mai zic despre adunările de duminică pentru liturghie când toată floarea vestită a tinerilor de peste 70 de ani se strâng la bârfă în biserică. Dacă ar exista un loc unde poţi afla orice despre vecini sau ce a vorbit ponta la televizor toată săptămâna, acel loc este biserica.

Ei plang, cainii musca

De fiecare data cand apare un subiect de tipul “senzational” toti internautii sar ca din foc cu parerile pro si contra. Acum doua saptamani a aparut cazul copilului ucis de caini in Parcul Tei din Bucuresti. Din prima secunda a mediatizarii nefericitului eveniment trei sferturi din “faisbuchistii” romani au trecut de partea contra.

Nu doar o data am auzit sau am citit ca nu a fost vina acelui caine. Da, sunt de acord intr-o oarecare masura deoarece babele care au grija de caini si sar cu bastonul si injuraturile aferene la hingherii care, teoretic, isi fac meseria, au uitat ca exista si nu l-au mai hranit vreme de cateva zile, iar din cauza asta poate a sarit la copil. O alta aberatie pe care am auzit-o ar fi cum ca pustiul s-a dus sa “tachineze” cainele si patrupedul s-ar fi simtit amenintat si l-a atacat, cu toate ca parcurile au fost inventate pentru recreere si pentru ca parintii sa isi scoata odraslele la joaca intr-un loc, teoretic, lipsit de pericole.

Intr-o alta ordine de idei, dupa gandirea mea, nu ar fi mai bine ca oamenii sa iasa cu pustii in parc fara sa isi mai faca griji ca patesc ceva din cauza patrupedelor sterilizate si aruncate inapoi pe strazi? Toata lumea se plange ca “vai doamne, tinerea cainilor in adaposturi costa prea mult” sau ca “primariile au mai multi bani si asa alesii locali pot fura mai mult”, dar nu stau o clipa sa se gandeasca cat costa ingrijirile medicale a miilor de oameni atacati de maidanezi anual.

Am mai scris intr-un articol precedent si acum ma repet. De ce ONG-urile si oamenii atat de iubitori de animale nu iau cate un maidanez (cel putin) dupa strada acasa, sa il ingrijeasca, sa il spele si sa ii faca toate cele necesare? Este simplu. E mult mai usor de aruncat cu vorbe, de tastat sau de iesit in mijlocul orasului la proteste decat sa stai sa ai grija de un animal.

Solutii sunt destule, dar lipsa de creier loveste drastic

Solutii pentru scaderea numarului de caini fara stapan de pe strada sunt nenumarate, dar lipsa de folosire a organului oarecum vital pentru multi nu face decat sa se vada una singura, adica eutanasirea. In urmatoarele randuri incerc sa dau cateva exemple.

1.       1. Construirea de mai multe adaposturi pentru cainii fara stapan.

Da stiu! Lipsa de fonduri. Asta nu ar mai fi o problema atat de mare daca din impizitele anuale s-ar ceda 2% catre adaposturi si nu catre Biserica sau alte ONG-uri fara sens.

2.       Biserica Ortodoxa Romana sa cedeze anual o anumita suma.

BOR strange anual sume cu foarte multe zerouri, atat de la bugetul de stat cat si de la enoriasi. Aceasta in loc sa le foloseasca pentru cauze caritabile si de bun augur le folosesc in scopuri strict egoiste precum construirea de noi lacasuri de cult (in Romania apare o biserica o data la 3 zile), impopotonarea Patriarhiilor cu fel si fel de obiecte care de care mai aurite sau inoirea parcului auto destinat preotilor.

3.       In bugetul anual intocmit de Guvern sa se prevada un beget special

In bugetul intocmit de Guvern la inceputul fiecarui an ar trebui sa se prevada o anumita suma de bani pentru ingrijirea, sterilizarea si chiar eutanasirea cainilor (mai ales a celor agresivi sau bolnavi).

4.       Donatii

Cei care au salarii foarte mari sau oamenii de afaceri, mai ales cei care sunt impotriva eutanasierii ar putea dona atat bani cat si terenuri pentru construirea de noi adaposturi.

5.       Adoptia

Pentru a nu se crea o supraaglomerare in adaposturi fiecare militant ar trebui sa ia macar un patruped acasa si sa il ingrijeasca cum se cuvine, iar in cazul in care il scoate din adapost si il lasa din nou pe strazi sa fie sanctionat temeinic de lege ca a doua oara sa nu o mai faca.

Problemele de acest fel nu o sa inceteze in viitorul apropiat, chiar daca se militeaza atat de mult. Numarul cainilor de pe strazi va creste, iar numarul persoanelor atacate sau chiar ucise de caini va creste mult mai mult.

Protestele activistilor create din lipsa de ocupatie

Nu deschid dimineata ochii bine si intru pe diverse site-uri de stiri si pe Facebook. De cand ma stiu principalele stiri pe care le vad, sunt puse in asa fel incat sa sara in ochii internautului, sunt cele despre scandaluri, batai, crime si vedete care au pozat cu o tata la vedere sau cu fofoloanca sculata.
Presa, in momentul de fata, nu a ajuns decat un mijloc prin care romanul de rand se amuza ca la un spectacol, urmand ulterior sa o comenteze in modul in care a inteles articolul respectiv. Daca e politic o sa arunce cu pietre in stanga sau in dreapta, daca e social arunca vina pe societate, guvernare sau pe "tinerii needucati" si asa mai departe.

In ultima saptamana s-a batut pasul pe loc la doua subiecte de o fascininare fara egal, atat pentru presa cat si pentru romanul de rand care sta cu mainile in san.
Rosia Montana adusa din nou la viata
Primul subiect nu este chiar unul de noutate deoarece se refera la Rosia Montana. Nu pot sa zic ca sunt pro sau contra. Este o buba veche a tarii in care traim. Pe de-o parte ar crea locuri noi de munca, dar pe cealalta parte ar dauna enorm naturii. Timp de cateva zile, in mai multe orase din tara, activistii pentru mediu sau simpli oameni au iesit in strada pentru a incerca sa rezolve problema pentru ca fauna de acolo sa nu fie pusa in pericol, un lucru bun privit din perspectiva unui ecolog, dar se stie foarte bine ca oamenii de acolo au lucrat aproape toata viata in mine si altceva nu le-ar aduce painea pe masa. Acum ramane intrebarea: "Ce e mai important? Omul sau natura?".
Problema cainilor maidanezi devine mult mai grava
Al doilea subiect, tratat mai mult si mai apasat de autoritati este cazul copilului de patru ani ucis in Parcul Tei din Capitala.
Cainii maidanezi nu sunt o problema doar in Bucuresti, ci in toata tara. Zilnic ajung la spital zeci de oameni atacati de "cel mai bun prieten al omului lasat de izbeliste pe strada", iar in acest fel sunt cheltuiti mai multi bani pe ingrijirea pacientilor decat daca s-ar face mai multe adaposturi. O alta problema in acest subiect apare cand familia micutului deschide televizorul si le aduce aminte in mod constant modul in care a fost ucis. Impactul psihologic oricum a fost unul imens (nu cred ca i-ar convenii cuiva sa ii moara copilul la o varsta atat de frageda, daramite intr-un mod ca acela).
Pentru a nu se repeta un asemenea incident multi dintre alesii locali si nationali au sugerat eutanasierea cainilor, dar ca de obicei ONG-urile au sarit de cur in sus ca nu trebuie sa facem rau animalelor, cu toate ca "ucigasul" copilului era detinut de un ONG (Caleidoscop) pe care il adoptase cu ceva timp in urma, si in loc sa fie intr-o casa/adapost a fost lasat liber pe strazi.
Acum imi pun eu intrebarea, activistii din ONG-urile pentru protectia animalelor unde traiesc? Sub pamant? Ei chiar nu se plimba pe strazi? Chiar nu vad cetele de 10-15 caini liberi care, cum le sunt calcat teritoriul, sar la oameni? Chair atat de idioti sunt? Daca tot sunt atat de iubitori de animale de ce nu le adopta si sa le ofere un camin? Probabil la aceste intrebari voi ramane fara un raspuns pana in clipa finala.

Activistii nu fac nimic altceva decat sa iasa in strada si sa arunce cu noroi peste tot sustinand cu varf si indesat faptul ca animalele au si ele drepturi, in loc sa stranga fonduri sau sa se zbata pentru a crea adaposturi si pentru preluarea cainilor maidanezi dupa strazi.

BOR: „Vrem bani de la Stat și acatiste!”

În ultima perioadă, mai mulți tineri au început să posteze diverse imagini sau texte referitoare la stoparea finanțării Bisericii de la bugetul de stat, dar din câte se pare acest lucru nu se va întâmpla datorită influenței politice a religiei la noi în țară.

Nu este prima dată când o spun: Da, sunt de acord ca Biserica să nu mai primească bani de la bugetul de stat. Cine vrea să contribuie să o facă, eu unul prefer ca banii din impozitele plătite de mine să se ducă la orfelinate, spitale etc și nu la popi.

De unde a început finanțarea de la stat pentru Biserici?

Încă de la recunoașterea Bisericii Creștine, împărații, regii și conducătorii statului au decis ca o mare parte din veniturile lăcașelor de cult să vină de la stat pentru modernizarea acestora și pentru bunul trai al slujitorilor Domnului.

Așa s-a întâmplat și în România până în anul 1863 când Alexandru Ioan Cuza a decretat ca toate averile mânăstirești din România sunt și raman ale statului, lucru care a rămas până în 1990, când a căzut comunismul (teoretic).

BOR nu renunță la bani

După ce, acum câteva luni, deputatul Remus Cernea a venit cu un proiect de lege prin care finanțarea bisericii să ia sfârșit, fețele bisericești au sărit de cur în sus că nu e drept justificând că proprietarea pe clădiri și terenuri este a Bisericii.

Printre primele persoane care s-au răsculat a fost Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române declarând că: ''Sprijinul de la bugetul de stat pentru culte nu este un privilegiu, ci o obligatie asumata de statul roman dupa confiscarea proprietatilor bisericesti mai intai de catre Alexandru Ioan Cuza, iar apoi de catre regimul comunist. Cea mai mare parte sunt institutii publice, spitale, scoli, gradinite".

Unde este libertatea de alegere garantată de Constituție?

Conform Constituției României și a Drepturilor Omului, fiecare persoană are dreptul de a alege liber cui, la ce sau unde să își redirecționeze banii. Acum, îmi pun eu întrebarea: de ce sunt obligat să plătesc preoților benzina și mașinile exorbitant de scumpe? Sau de ce să nu îmi trimit cei doi la sută din impozite unde vreau eu?

În al doilea rând ridic un alt punct de vedere. Tot timpul BOR, pe lângă banii primiți de la enoriași, care nu sunt puțini, mai au și monopolul pus pe confecționarea și comercializarea produselor bisericești, care iar nu sunt ieftine.

Astfel BOR, chiar dacă are venituri peste venituri, tot continuă să cerșească bani de Guvern. Oare se va termina vreodată acest non sens?

Vedete cu ochii vineti si placerea romanului

Tinand cont ca in ultima perioada am aut ceva mai mult timp liber, am stat mai mult si am navigat pe chestia numita intenet si Facebook. Nimic nou pana aici, problema care mi-a sarit in ochi a fost abumdenta de stiri, de tot rahatul, despre vedete batute sau milionari cate si-au pus scula la "gadilat" in vazul lumii. Ok, in prima zi cand am vazut stirea despre Alexandra Stan am zis: 'bine, inca o pseudocantacioasa incearca sa revin in atentia publicului", dar din cate se pare toata porcaria asta a degenerat intr-un vortex in care au fost atrasi, atat jurnalistii cat si alte vedete care au inceput sa se planga despre bataile primite de-alungul timpului. Ca cititor de presa de ce m-ar interesa faptul ca pitipoanca x sau y si-a luat-o in freza de la iubit, amant sau nea Tz pentru ca nu a stiut cum sa o suga in asa fel incat personajul sa aiba un happy ending? Si ce e mai interesant este faptul ca poporul roman prefera o stire de genul decat una despre cultura. Chiar asa scazut este IQ-ul internautilor romani?

Rockul românesc - între plăcere și portofel

Văd în fiecare zi aberații din ce în ce mai mari în muzica românească. Acest lucru este vizibil, de foarte mult timp, în genurile pop, dance, manele ș.a.m.d. Marea bubă vine în momentul în care goana după bani sau fițele de mari staruri vin din partea artiștilor rock, care pe vremuri erau destul de uniți și nu aruncau cu noroi unii în alții sau în fani.

Cele mai recente exemple sunt ale trupelor IRIS și Phoenix, care pe vremuri erau monștrii sacrii ai rockului românesc. Acum sunt două epave batjocorite de vreme și de fumurile create. Argumentele sunt destule, și extrem de vizibile. Phoenix au trecut prin Ț formule într-o încercare eșuată de a reveni la calitatea pe care o aveau odinioară, dar fără cel mai mic succes. Solistul, Nicu Covaci, a îmceput să alerge după bani încercând să își umple buzunarele cu bani procedând ca un „hauiduc” care stă îm Parlament.

Pe cealaltă parte, vorbim de IRIS. De când a plecat Minculescu a apărut o instabilitate imensă între membrii trupei. Nelu Dumitrescu a încercat să îl aducă pe „defunctul” solist Toni Șeicărescu, dar cu ce rezultat? Nici unul. Acesta, după doar șase luni a început să își ia lumea în cap și să se gândească că ar fi mai bine să se întoarcă la cântat de balade pentru fetișcane de 14-15 ani la Direcția 5.

Despre calitatea muzicii pe care o produc acum așa zișii „grei ai muzicii” românești nu are rost să mai comentez. De la album la album se vede clar cum fiecare ritm devine mai slab, cum fiecare solo de chitară e făcut mai în dezgust decăt precedentul și lista poate continua la nesfârșit.

Întrebarea mea și motivul pentru care am început să îmi aștern gândurile de mai sus într-o pagină de Word este de ce trupele bune, care chiar dacă nu sunt cunoscute atât de mult sau nu sunt așa ascultate nu încep să își arate colții unii la alții și să gândească cu portofelul? Din punctul meu de vedere, trupele precum Celelalte Cuvinte, Travka, Krypton și altele încă mai urcă pe șcenă cu același entuziasm ca acum 10-20-30 de ani și încă pun în prim plan dorința de a le demonstra fanilor că încă se mai poate face muzică din plăcere.

Top 5 calitati ale politicienilor

1. minciuna. totul e adevarat pana la un moment dat
2. buzunarul nu are fund nicioadata
3. somnul e mai bun ziua decat noaptea
4. prezenta la locul de munca e optionala
5. chiar daca e la munca, atentia se rezuma doar la tableta sau laptopul personal si nu unde ar trebui.

Romanul și băgatul la maț - audio

Românul nu a fost de ieri, de astăzi un gurmand. Acesta este un lucru cunoscut încă după vremea dacilor. Compatrioții noștrii, tot timpul, au turnat pe gât, mai ales pe perioada sărbătorilor, alcool și mâncare după ce au ținut un post destul de lung ;i dup[ au avut surprize.

Așa se întâmplă, în fiecare an, în perioada Paștelui sau a altor săbători creștine, când românul bagă la maț pâmă ajunge să sune la salvare că-i explodează burta de la drob, miel și vin. Măsura încă nu e cunoscută pentru majoritatea locuitorilor din ținutulul carpato-danubiano-pontic și se înfig, cu un calicism atroce, în farfuriile care par să nu aibă un fund în perioada sărbătărilor pascale sau de Crăciun și Revelion și sunt obligați, din cauza stării de rău sau a statului de deversat în budă prea mult, să sune la 112 pentru a chema nefericiții angajați ai Ambulanței sau SMURD care stau cu lumânarea în brațe și se roagă în modul următor: „Dă Doamne să nu mai avem atâți proși anul astă!”.

Românul, lacom de fel, a preferat din totdeauna să se ducă la biserică, să își aprindă lumânarea și după să se ducă acasă și să își îndoape stomacul cu toate bunătățile preparate de muierea de acasă (fie că-i mamă, soție sau concubină) și să bea până uită cine e și să se ia la bătaie cu văru, cuscru sau chiar cu persoana care îi oferă mielul la cuptor.

Trăim într-o lume în care se urlă să avem grijă cât și cum mâncam, da din păcate enoriașii „cretin-ortodocsi” au rămas la stadiul „bagă frate până plesnește mațu-n tine, că Dumnezo mai știe când mai prinzi așa mancare! Am grijă de mine azi, nu pățesc nimic, mă duc îmi dau o labă și aia e!”.

Pentru cei care au dat cu mucii-n fasole și acum îi doare ficatul pot asculta mai jos o reclamă la un produs hepatoprotect.

Ficatuipraf

Râsul a devenit plâns

Încă din decembrie, de la alegerile parlamentare, când cei patru milioane de români au ieșit la vot și au ales aproape în unanimitate Uniunea Social Liberală pentru a conduce în următorii patru ani țara, s-au bucurat și au râs în față fostului partid de dreapta, PDL, acum stau și se vaită de impozitele și taxele puse de guvernarea aleasă, chiar de ei.

În primele sătămâni toți erau precum niște copii mici cu o jucărie nouă. Se bucurau de victoria desăvârșită a useliștilor, dar în ultima perioadă înjură ca la ușa cortului pe fiecare membru ales în data de 10 decembrie. Acum ne întrebăm a cui este vina? A noastră, a idioților care au ieșit la vot și au încercat să țină departe promisiunile deșarte, a celor care au votat USL-ul și acum deplâng situația sau a celor care au stat acasă și au urmărit cursul evenimentelor de la televizor sau din fața calculatorului.

Fiecare dintre noi avem partea noastră de vină. Cei care am votat PDL-ul avem vina pentru că nu am plecat din țară imediat după alegeri pentru a ne face un viitor mai bun. Cei care au stat acasă au cea mai mare parte de vină deoarece ei erau cei care puteau să schimbe cu adevărat cursul deciziilor guvernamentale și să nu lase situația, în așa fel încât să fie un echilibru într-o guvernare democratică.

Însă, cea mai mare vină o au cei care au mers la vot și au pus ștampila, foarte încrezători la momentul respectiv, pe căsuța USL. Acum, chiar dacă economia și mersul țării este într-un declin continuu, aceștia ori dau  vina în continuare pe fosta guvernare, ori înjură la fiecare pas Guvernul Ponta.

Păi, Doamne iartă-mă, de ce se înjură greșeala comisă chiar de ei? În primul rând de ce au pus botul la minciunile electorale prin care se promitea lapte și miere în loc să stea un pic pe gânduri să se întrebe dacă se poate realiza totul?

Probabil, totul a fost pe ideea „dă-le frate o minciună pentru că românul când aude că primește doi lei la salariu te votează fără să mai gândească” și prin acest fel au câștigat încrederea tuturor pentru a primi un vot în plus.

Cea mai mare problemă, în momentul de față este cea a plânsului. Majoritatea promisiunilor electorale au căzut și implicit economia României este într-un declin absolut și asta se datorează celor care au spus că o să fie mai bine să aducă înapoi o pilitică de stânga, și aproape comunistă, la puterea țării. Durerea mare apare la restul oamenilor care vor ceva diferit, și din diverse motive nu pot să facă nimic altceva decât să strângă din dinți și să se uite în portofel cum sar banii pe impozite pe animalul domestic sau pe te miri ce taxă gândită în așa fel încât să sugă fiecare leu de la contribuabilul cu frică de autoritățile fiscale. Dacă omul de rând mai are și o firmă, s-a zis cu toată distracția.

Tocmai din această cauză, râsul din decembrie a ajuns acum un suspin presărat, în unele cazuri, cu usturimi de portofel și de stomac presărate uneori cu lacrimi de furie în cazul poporului. Tot ce se poate spune acum, în speranța ca situația să rămână de așa natură încât românul de rând să mai poată pune o pâine pe masă, Dumnezeu cu mila și Doamne ocolește-i pe români!

Facebook(I): Buci la poza de profil

Din plictiseala de seară tipică mie, stau și îmi arunc ochii, din când în când, pe „preamăritul” Facebook. Pe lângă melodii share-uite, poze din clasele de curs văd adeseori … buci. Dar nu din cele nașpa, ci, să mă fac mai scurt, material de labă.

Nu asta e problema. Ok, îți postezi curul ca foto de profil, nu am nimic împotrivă, dar problema vine, când tu dai un „goagăl sărci” la „fund mișto”, îți salvezi poza și după o urci frumos pe faisbuc și te lauzi „iete ce cur mișto am”.

Din punctul meu de vedere, aceste persoane au mari probleme cu imaginea proprie și ca să impresioneze (a se citi – milogi) unii bărbați pun buci străine. Sau cum ar spune un înțelept din clasa de jos, „bă îmi arăți curu ală și io, deci io, vreau să îl fut până se face miere, ce dușmanii mei!”

Partea dubioasă vine după, când „fanii” persoanei respective sar cu like-uri și comentarii de genul „Ce frumos! E al tău?”. Serios, am eu o problemă cu mansarda sau am rămas prea mult în trecut, când oamenii,  cu ceva cap puneau, nu știu, poza cu moaca lor sau cu ceva semnificativ?...

Oricum, nu mă deranjează să stau să ma minunez (a se citi – rămâne rece) la ce se pune pe Facebook. Poate mâine, poimâine, în loc de buci o să vedem la poza de profil animăluțe roz și pufoase.

Prostia lor devine durerea noastră

În România anului 2013 încă se întâmplă cazuri care te lasă cu gura căscată. Nu pot să zic că sunt un naționalist, da, aș pleca din țara asta cu prima ocazie pe care aș avea-o, dar citind ieri pe diferite site-uri articolul despre cazul fetiței din Covasna, care a fost amenințată cu moartea și mustrată de conducerea unității de învâțământ doar pentru că a purtat o bentiță tricoloră, am rămas stupefiat.
Probabil cazul nu este izolat, dar dacă stăm bine să ne gândim, în ultimii zeci de ani a apărut fenomenul de globalizare, care dorește să aducă toate țările într-un punct comun. Dar din câte se pare, vecinii noștrii de la Vest nu se împacă cu această idee.

Inspectorul General de la ISJ Covasna, un idiot fără limite

În același timp, mă lasă cu gura căscată idioțenia inspectorului general ISJ Covasna care afirmă faptul că fetița a făcut acest lucru din teribilism. Cum dracu să fie așa când Covasna e în Romania? Ori mi-am pierdut eu cunoștințele mele de geografie, ori omul respectiv e un idiot...

Keresztely Irma, fruntea ISJ Covasna, a susținut la postul Realitatea că gestul fetei de a purta o bentiță tricoloră a fost unul teribilist. Mai mult, inspectorul a declarat că a purtat discuții cu fata și cu mama sa pentru a li se atrage ca pe viitor să nu mai provoace incidente.

"Trebuie să vedem care sunt motivele comportamentului acestei eleve şi din acest motiv am cerut conducerii liceului să efectueze o analiză şi să finalizeze până mâine (joi - n.r.) la prânz un raport", a spus aceasta.

Amenințări cu moartea

Cireașa după tort vine cu amenințarea primită de copilă de la un „chiriaș” din România. Deci, revin la cunoștințele mele pierdute. Am nevoie de aprobarea cuiva, ca român să locuiesc în România, fără să primesc amenințări de-a dreptul infantile?

Nu mai comentez imbajul folosit de „domnul” fără creier, dar totuși, ungurul e ungur și în ziua de Paște.

Consiliul Naţional al Elevilor condamnă acţiunile de discriminare

Reprezentanţii Consiliului Naţional al Elevilor sunt de părere că împotriva elevei s-au produs acţiuni de discriminare. "Consiliul Naţional al Elevilor condamnă acţiunile de discriminare desfăşurate de elevii şi de cadrele didactice aparţinând minorităţilor naţionale faţă de eleva româncă, Sabina Elena, din judeţul Covasna, acţiuni care contravin Constituţiei României şi drepturilor fundamentale ale omului", se arată într-un comunicat.

Ziua României serbată cu huiduieli și injurii

Marea problemă vine în momentul în care, colegii copilei de clasă, de naționalitate „bozgor” au început să facă gesturi obscene și să huiduie de Ziua Națională a României.

"De 1 Decembrie au venit mai mulţi colegi maghiari cu tricouri cu harta Ungariei Mari şi cu un steag unguresc. Când noi am cântat imnul naţional, au început să huiduie şi să ne facă semne obscene. Mai mult ei au instigat prin ceea ce-au făcut de 1 Decembrie", a declarat eleva pentru "Cotidianul".Eu nu pot să trag o concluzie atât de bună pentru teribiliștii de bozgori din Covasna. Înțeteg faptul că poate nu doresc alt steag, dar asta să fie la ei, nu în ținutul nostru. Mai mult decât atât, ar trebui să folosescă oglinda înainte să arunce cu noroi în locuitorii propriu ziși ai țării mamă.

Iar în ceea ce privește pe Sabina, tot respectul meu. Toți ar trebui să dam dovadă că suntem români în țara noastră și nu a lor.

P.S. Nu îi bag pe toți ungurii în aceiași oală. Sunt unii care chiar au cap, și nu doar de formă.

Argeseanul.com devine de astazi argesplus.ro

Din aceasta cel mai bine actualizat site de ştiri din Argeş, Argeseanul.com, va deveni Argesplus.ro. Nu va fi doar o schimbare a numelui de domeniu al site-ului care, în ultimii doi ani, a fost campionul ştirilor din judeţ (de foarte multe ori, şi ca trafic), ci vom avea şi o îmbunătăţire a conţinutului, o interfaţă mult mai prietenoasă şi un forum în adevăratul sens al cuvântului. La vremuri noi, rubrici noi! Echipa Argesplus.ro, care realizează şi Săptămâna Argeşeană plus alte două produse media printate de nişă, vă aşteaptă cu concursuri foarte interesante, cu premii la fel de atrăgătoare şi cu secţiuni dedicate mediului de afaceri şi consumatorilor de servicii turistice. De asemenea, nu vom renunţa la rubricile care au „săltat” Argeseanul.com între cele mai vizitate site-uri de ştiri din judeţ: caricatura zilei, reportajele/dezvăluirile de la secţiunea Special şi fluxul de ştiri, deocamdată cel mai performant din mediul online din Argeş. Vă aşteptăm, de luni, să vizitaţi cel mai bun site de ştiri din Argeş.

www.argesplus.ro

România încotro?

După seara de 9 decembrie, la aflarea rezultatelor parţiale a voturilor parlamentare, singura opţiune pentru mine a fost emigrarea.

Într-o ţară dominată de partide de stânga de aproape un secol, singura scăpare pentru tineretul român este emigrarea în state cu un trai mai bun.

Motivele sunt diverse, pornind de la mentalitate până la taxe.

În ultimii 23 de ani, de când se votează în România, majoritatea votanţilor au peste 45 de ani şi mereu visează un trai mai bun, un salariu mai mare, mai puţine taxe, însă fără muncă. Asta îmi aduce aminte de Povestea lui Păcală, mai ales fraza „muieţi-s posmagii”.

Românul mereu a alergat după ciolanul mai gros, dar rareori a pus osul la muncă pentru a-l obţine, a fost mai simplu să stea tolănit pe spate şi să aştepte să îi pice din cer.

Poporul ăsta încă nu a trecut de perioada ante-decembristă, când toţi aveau un loc de muncă, dar puţini munceau. Pe vremea răposatului dacă erai secretar de partid le cam aveai pe toate, dacă intrai şi în graţia Securităţii atunci clar aveai de toate.

Apartamentele cumpărate după ’89 la un preţ de nimic, mulţi au uitat că au fost construite pe pământurile celor care odată munceau de dimineaţa până seara pentru a avea ce pune pe masă. A fost simplu, Ceauşescu le-a dărâmat casele şi a construit acele „cutii” de beton în care cei osteniţi de atâta muncă (cei care stăteau şi frecau manganul prin marile înteprinderi pe posturi înalte) se odihneau neclintiţi de nimeni.

Cu salariile la fel, poporul vrea, dar fără să şi producă ceva. Au ieşit în iarnă în Piaţa Universităţii urlând cât îi ţineau plămânii „Ne-aţi tăiat pensiile şi salariile”, dar oare le meritau? Eu cred că nu, pentru simplul motiv, dacă ar fi stat să muncească pe banii respectiv cu adevărat numai aveau energia necesară pentru a face acel circ prin diverse oraşe.

O parte din „urlători” erau aşa zişii revoluţionari, care pe de-a dreptul nu au ieşit la Revoluţie pe stradă, ci au stat la un balcon sau baricadaţi în casă şi ţipau, probabil în gând, „Jos Ceauşescu”, şi acum au drepturi. Când am aflat faptul că Guvernul Ponta le va da 30.000 lei fiecărui revoluţionar, m-am întrebat de unde vin aceşti bani şi oare s-a făcut ceva pentru a verifica veridicitatea titlului de revoluţionar al acelor persoane? Tot singur mi-am răspuns că nu.

Până la urmă fiecare dintre noi avem partea noastră de vină când vine vorba de alegerea conducerii ţării, fie că vrem să ne pice totul din cer şi să ne doară undeva dacă numai avem ce pune pe masă, fie că am vrut o schimbare şi acum ne gândim serios să emigrăm.

În încheiere nu pot să spun decât Dumnezeu cu mila.