România încotro?

După seara de 9 decembrie, la aflarea rezultatelor parţiale a voturilor parlamentare, singura opţiune pentru mine a fost emigrarea.

Într-o ţară dominată de partide de stânga de aproape un secol, singura scăpare pentru tineretul român este emigrarea în state cu un trai mai bun.

Motivele sunt diverse, pornind de la mentalitate până la taxe.

În ultimii 23 de ani, de când se votează în România, majoritatea votanţilor au peste 45 de ani şi mereu visează un trai mai bun, un salariu mai mare, mai puţine taxe, însă fără muncă. Asta îmi aduce aminte de Povestea lui Păcală, mai ales fraza „muieţi-s posmagii”.

Românul mereu a alergat după ciolanul mai gros, dar rareori a pus osul la muncă pentru a-l obţine, a fost mai simplu să stea tolănit pe spate şi să aştepte să îi pice din cer.

Poporul ăsta încă nu a trecut de perioada ante-decembristă, când toţi aveau un loc de muncă, dar puţini munceau. Pe vremea răposatului dacă erai secretar de partid le cam aveai pe toate, dacă intrai şi în graţia Securităţii atunci clar aveai de toate.

Apartamentele cumpărate după ’89 la un preţ de nimic, mulţi au uitat că au fost construite pe pământurile celor care odată munceau de dimineaţa până seara pentru a avea ce pune pe masă. A fost simplu, Ceauşescu le-a dărâmat casele şi a construit acele „cutii” de beton în care cei osteniţi de atâta muncă (cei care stăteau şi frecau manganul prin marile înteprinderi pe posturi înalte) se odihneau neclintiţi de nimeni.

Cu salariile la fel, poporul vrea, dar fără să şi producă ceva. Au ieşit în iarnă în Piaţa Universităţii urlând cât îi ţineau plămânii „Ne-aţi tăiat pensiile şi salariile”, dar oare le meritau? Eu cred că nu, pentru simplul motiv, dacă ar fi stat să muncească pe banii respectiv cu adevărat numai aveau energia necesară pentru a face acel circ prin diverse oraşe.

O parte din „urlători” erau aşa zişii revoluţionari, care pe de-a dreptul nu au ieşit la Revoluţie pe stradă, ci au stat la un balcon sau baricadaţi în casă şi ţipau, probabil în gând, „Jos Ceauşescu”, şi acum au drepturi. Când am aflat faptul că Guvernul Ponta le va da 30.000 lei fiecărui revoluţionar, m-am întrebat de unde vin aceşti bani şi oare s-a făcut ceva pentru a verifica veridicitatea titlului de revoluţionar al acelor persoane? Tot singur mi-am răspuns că nu.

Până la urmă fiecare dintre noi avem partea noastră de vină când vine vorba de alegerea conducerii ţării, fie că vrem să ne pice totul din cer şi să ne doară undeva dacă numai avem ce pune pe masă, fie că am vrut o schimbare şi acum ne gândim serios să emigrăm.

În încheiere nu pot să spun decât Dumnezeu cu mila.